Silimarina este un complex de flavonoide extras din semintele plantei Silybum marianum, cunoscuta si sub denumirea de armurariu. Componentele principale sunt silibina, silidianina si silicristina, silibina fiind cel mai activ constituent. Silimarina este cunoscuta pentru efectele sale hepatoprotectoare, antioxidante si antiinflamatorii. Ea actioneaza prin stabilizarea membranelor celulelor hepatice, protejand ficatul impotriva toxinelor, radicalilor liberi si efectelor nocive ale unor medicamente sau alcool. In plus, silimarina poate stimula regenerarea hepatocitelor si poate modula raspunsul inflamator hepatic.
Mecanismul de actiune al silimarinei in organism:
1. Protectia hepatocitelor (celulele ficatului)
Silimarina are capacitatea de a stabiliza membrana celulara a hepatocitelor. Membrana celulara este ca o bariera care protejeaza celula de substantele toxice. Prin aceasta stabilizare:
-se reduce permeabilitatea membranelor la toxine;
-enzimele hepatice (AST, ALT) care se pot scurge in sange in cazul leziunilor hepatice raman in celula;
-se previne moartea celulara (necroza sau apoptoza indusa de toxine).
2. Efectul antioxidant
Silimarina este un puternic antioxidant natural:
-neutralizeaza radicalii liberi, molecule instabile care afecteaza lipidele membranelor, proteinele si ADN-ul hepatocitelor;
-stimuleaza enzimele antioxidante endogene ale ficatului, precum glutation peroxidaza si superoxid dismutaza;
-reduce peroxidarea lipidelor, un proces prin care lipidele membranei celulare sunt distruse de radicalii liberi, ceea ce duce la inflamatie si moarte celulara.
3. Stimularea regenerarii hepatice
Silimarina poate accelera refacerea ficatului dupa leziuni:
-stimuleaza sinteza proteinelor hepatice, inclusiv proteine implicate in repararea membranelor celulare;
-activeaza factorii de crestere ai hepatocitelor, favorizand proliferarea celulelor hepatice sanatoase;
-contribuie la restabilirea functiei ficatului dupa expunerea la alcool, medicamente hepatotoxice sau virusuri.
4. Efect antiinflamator
Silimarina poate reduce inflamatia in tesutul hepatic prin:
-inhibarea productiei de citokine pro-inflamatorii (ex: TNF-alfa, IL-1, IL-6);
-reducerea infiltratului de celule imune in ficat;
-scaderea expresiei unor enzime care participa la inflamatia celulara, precum COX-2.
5. Efect coleretic si biliare
Silimarina poate stimula secretia bilei si fluxul biliar:
-ajuta la digestia grasimilor si absorbtia vitaminelor liposolubile;
-contribuie la eliminarea toxinelor metabolizate de ficat prin bila;
-poate preveni formarea calculilor biliari prin imbunatatirea fluxului biliar.
-poate avea efecte antioxidante si in alte tesuturi, nu doar in ficat;
-poate influenta metabolismul glucozei si al lipidelor, cu efecte benefice in steatoza hepatica (ficat gras).
Afectiuni hepatice in care se recomanda silimarina:
Hepatite acute si cronice
-Silimarina poate fi utilizata ca adjuvant in hepatitele virale (hepatita B sau C) pentru protectia hepatocitelor si reducerea stresului oxidativ.
-In hepatitele toxice (medicamente, alcool, substante chimice), silimarina poate reduce lezarea hepatocitelor si sprijini regenerarea ficatului.
Ciroza hepatica
-In ciroza, tesutul hepatic sanatos este inlocuit progresiv cu tesut fibrotic, iar ficatul devine mai sensibil la toxine si stres oxidativ.
-Silimarina poate contribui la protectia celulelor hepatice ramase si la reducerea inflamatiei, fiind folosita ca tratament suportiv.
Steatoza hepatica (ficat gras non-alcoolic sau alcoolic)
-In cazul ficatului gras, acumularea de lipide determina stres oxidativ si inflamatie.
-Silimarina poate reduce peroxidarea lipidica, inflamatia si poate imbunatati functia hepatica (enzimele ALT si AST).
Toxicitate medicamentoasa sau alcoolica
-Silimarina se utilizeaza adesea pentru prevenirea si reducerea leziunilor hepatice induse de medicamente hepatotoxice (ex: antituberculoase, statine, paracetamol in supradoza).
-In intoxicatia cu alcool, protejeaza hepatocitele si sustine regenerarea ficatului.
Colestaza si tulburari biliare
-Silimarina poate fi folosita in afectiuni cu staza biliara, ajutand la stimularea fluxului biliar si reducerea disconfortului digestiv asociat.
Practic, silimarina nu este un tratament principal, ci un adjuvant care protejeaza ficatul, reduce inflamatia si stresul oxidativ si sustine regenerarea celulelor hepatice.
Administrare:
1. Forme disponibile
Silimarina se gaseste sub mai multe forme:
-Capsule sau comprimate standardizate cu extract de armurariu (concentratie tipica 70–80% silibina);
-Tincturi si extracte lichide;
-Pulberi sau ceaiuri, mai putin folosite in practica clinica pentru afectiuni hepatice;
-Preparatele combinate cu alte plante sau antioxidanti (ex: vitamina E, zinc, curcuma).
2. Doza recomandata
-Doza uzuala la adulti este 420–600 mg extract standardizat pe zi, impartita in 2–3 prize.
-Unele studii clinice folosesc 420 mg/zi (de exemplu 140 mg de 3 ori pe zi) pentru afectiuni cronice hepatice;
-Doza poate fi ajustata in functie de concentratia de silibina si de toleranta pacientului;
-Pentru steatoza hepatica, s-au folosit doze de 420 mg/zi timp de 6–12 luni, cu efecte benefice asupra transaminazelor si markerilor inflamatori.
3. Durata tratamentului
-Pe termen scurt: 4–8 saptamani in cazuri de protectie hepatica usoara sau detoxifiere;
-Pe termen lung: 3–12 luni in boli cronice hepatice (steatoza, ciroza stabilizata) sub supraveghere medicala;
-Monitorizarea functiei hepatice (AST, ALT, GGT, bilirubina) este recomandata la intervale regulate pentru a evalua raspunsul la tratament.
4. Mod de administrare
-Se administreaza de preferinta inainte de mese pentru o absorbtie mai buna;
-Silimarina are o absorbtie orala redusa (aproximativ 20–50%), dar formele standardizate sau cu biodisponibilitate crescuta (complex phospholipidic – “silibinina fosfolipidica”) cresc absorbtia;
-Este importanta respectarea dozei recomandate si evitarea auto-tratamentului pe termen lung fara supraveghere medicala, mai ales la pacientii cu boli hepatice severe.
5. Precautii
-Contraindicata in cazuri de alergie la plante din familia Asteraceae (margarete, armurariu, cicoare);
-Poate interactiona cu anumite medicamente metabolizate hepatic (ex: anticoagulante, statine) prin modularea enzimelor citocrom P450;
-La copii, doza trebuie adaptata strict sub supraveghere medicala; studiile sunt mai limitate.
Observatii generale:
• Silimarina se administreaza de preferinta inainte de mese pentru absorbtie mai buna;
• Se recomanda monitorizarea functiei hepatice la intervale regulate;
• La copii, dozele trebuie adaptate de medic;
• Contraindicatii: alergie la plante din familia Asteraceae; atentie la posibile interactiuni medicamentoase (statine, anticoagulante etc.).
Silimarina este un aliat natural al ficatului, protejand celulele hepatice prin stabilizarea membranelor hepatocitelor, reducerea stresului oxidativ si a inflamatiei si stimularea regenerarii celulare. Aceste mecanisme contribuie la mentinerea functiei hepatice optime, la sustinerea proceselor de detoxifiere si la echilibrul metabolic general al organismului. Pentru un sprijin suplimentar, produsul Liver Aid de la Calivita combina silimarina cu aminoacizi esentiali, vitamine si alti nutrienti care sustin sinteza proteinelor hepatice si functia generala a ficatului, oferind o formula completa de protectie si regenerare hepatica. Astfel, utilizarea silimarinei, in special sub forma de suplimente standardizate precum Liver Aid, poate reprezenta o strategie naturala de sprijin al sanatatii ficatului si al organismului in ansamblu.
Acest articol a fost scris de...
Dr.Andreea Ene-Dobre
Doctor medic rezident medicina de urgenta
Medic absolvent al Facultatii de Medicina Generala in cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti, cu peste 10 ani de practica si experienta in camera de garda - unitatea de primiri urgente in doua dintre cele mai mari spitale de urgenta din Bucuresti. Medic in cadrul SMURD Romania - Bucuresti, formator studenti in cadrul UMF Carol Davila Bucuresti.
