In ultimii ani, stresul cronic a devenit aproape o stare „normala” de functionare pentru multi oameni. Ritmul alert, presiunea emotionala constanta, alimentatia dezechilibrata si expunerea la toxine afecteaza profund echilibrul organismului. Un aspect adesea neglijat in acest context este rolul oxigenului si modul in care corpul il „consuma” sau il pierde in situatii de stres si detoxifiere intensa.
Oxigenul nu este important doar pentru respiratie. El este esential pentru metabolizare, digestie, regenerare celulara si pentru capacitatea organismului de a face fata stresului fizic si emotional.
Mentinerea homeostaziei organismului nostru necesita aproximativ 1000 ml (1 L) de oxigen, care trebuie sa ajunga la nivelul fiecarei celule. Aceasta cantitate de oxigen este asigurata, in cazurile ideale, de oxigenarea corespunzatoare a sangelui. Astazi insa, ca urmare a tehnologizarii societatii moderne, are loc o limitare crescanda a sursei de oxigen. Daca, cu o suta de ani in urma, continutul de oxigen al aerului era de 22%, astazi este, in medie, de 19%, iar in orasele mari, de numai 12–15%.
Cum foloseste organismul oxigenul
1. Oxigenul si metabolizarea nutrientilor
Metabolizarea glucidelor, lipidelor si proteinelor are loc in principal la nivel mitocondrial. Mitocondriile – „uzinele energetice” ale celulei – folosesc oxigenul pentru a produce ATP (energia celulara).
Cand oxigenul este insuficient:
• metabolismul devine ineficient,
• se acumuleaza metaboliti intermediari,
• apare oboseala cronica si scaderea capacitatii de adaptare la stres.
2. Oxigenul si digestia
Digestia este un proces activ, care necesita energie. Fiecare etapa – de la secretia enzimelor digestive pana la absorbtia nutrientilor – implica reactii biochimice dependente de oxigen.
In conditii de stres cronic:
• digestia devine ineficienta,
• fluxul sanguin catre tractul digestiv scade,
• consumul de oxigen creste pentru a compensa dezechilibrele.
Rezultatul este o digestie incompleta, fermentatii, balonare si o suprasolicitare metabolica.
3. Oxigenul si regenerarea celulara
Regenerarea celulara, vindecarea tesuturilor si sustinerea sistemului imunitar sunt procese profund dependente de oxigen. In perioadele de detoxifiere sau inflamatie cronica, necesarul de oxigen creste semnificativ.
Organismul „consuma” oxigen in exces pentru:
• neutralizarea toxinelor,
• repararea membranei celulare,
• sustinerea proceselor antiinflamatorii.
Lantul fiziologic al oxigenului este incomplet fara:
– sistemul cardiovascular (transportul oxigenului)
– creierul (organul cu cel mai mare consum de oxigen)
4. Sistemul cardiovascular – veriga esentiala a oxigenarii
Oxigenarea celulara reprezinta un proces fundamental pentru viata si nu poate fi inteleasa in afara functionarii armonioase a sistemului cardiovascular. Desi plamanii au rolul esential de a incarca sangele cu oxigen prin schimburile gazoase alveolo-capilare, acestia nu pot asigura singuri distributia acestuia catre tesuturi. Aceasta sarcina apartine inimii si intregii retele vasculare, care formeaza un sistem complex de transport si reglare.
Oxigenul circula in principal legat de hemoglobina, proteina specializata din globulele rosii, ceea ce permite o livrare eficienta catre fiecare celula din organism.
Calitatea oxigenarii tisulare depinde insa de mai multi factori interconectati:
• debitul cardiac, care reflecta capacitatea inimii de a pompa sangele;
• elasticitatea vaselor de sange, esentiala pentru o circulatie adaptabila si eficienta;
• buna functionare a microcirculatiei, acolo unde are loc schimbul real de oxigen si nutrienti la nivel celular.
Orice perturbare a sistemului cardiovascular, chiar si una de natura functionala — cum ar fi stresul cronic, sedentarismul sau vasoconstrictia — poate diminua semnificativ aportul de oxigen catre tesuturi. In timp, acest deficit subtil, dar persistent, poate influenta metabolismul celular, capacitatea de regenerare si starea generala de sanatate.
5. Creierul – organul cel mai dependent de oxigen
Creierul este organul cel mai dependent de oxigen din organism. Desi reprezinta doar aproximativ 2% din greutatea corporala, el consuma in jur de 20% din oxigenul total utilizat de organism in repaus. Aceasta necesitate crescuta se datoreaza activitatii metabolice intense a neuronilor, care functioneaza prin impulsuri electrice si procese biochimice extrem de fine, toate dependente de un aport constant si adecvat de oxigen.
Spre deosebire de alte tesuturi, creierul nu poate stoca oxigen si are o toleranta foarte redusa la hipoxie. Chiar si o scadere tranzitorie a oxigenarii poate afecta rapid functiile cognitive superioare. In astfel de situatii apar frecvent:
• scaderea capacitatii de concentrare, deoarece retelele neuronale implicate in atentie devin mai putin eficiente;
• oboseala mentala, ca rezultat al suprasolicitarii metabolice a neuronilor care incearca sa compenseze deficitul de oxigen;
• tulburari de memorie, in special in ceea ce priveste memoria de lucru si cea pe termen scurt, procese extrem de sensibile la variatiile de oxigenare;
• incetinirea proceselor cognitive, reflectata prin gandire mai lenta, dificultati in luarea deciziilor si reducerea claritatii mentale.
In practica medicala moderna, multi pacienti descriu aceste manifestari prin termeni precum brain fog („ceata mentala”), epuizare cognitiva sau senzatia de „cap incarcat”. Aceste simptome nu sunt doar consecinte ale stresului psihic, ci adesea expresia unui dezechilibru fiziologic subtil intre cererea si oferta de oxigen la nivel cerebral.
O buna oxigenare nu inseamna doar „a respira corect”, ci a asigura un flux sanguin eficient, adaptabil si bine reglat catre cel mai sensibil organ al nostru — creierul.
Rolul plamanilor si al respiratiei corecte in oxigenarea organismului
Plamanii reprezinta poarta de intrare a oxigenului in organism si primul nivel esential al procesului de oxigenare. Prin respiratie, aerul atmosferic este adus in alveolele pulmonare — structuri microscopice extrem de bine vascularizate — unde are loc schimbul vital de gaze: oxigenul trece in sange, iar dioxidul de carbon este eliminat in aerul expirat.
Acest proces, aparent simplu, este in realitate unul fin reglat, dependent de integritatea tesutului pulmonar, de permeabilitatea membranei alveolo-capilare si de calitatea ventilatiei. Daca plamanii nu functioneaza optim sau daca respiratia este superficiala si ineficienta, sangele nu se poate incarca suficient cu oxigen, iar intregul organism resimte deficitul, chiar daca inima si vasele sunt sanatoase.
Respiratia — mai mult decat un reflex
Desi respiratia este un act automat, modul in care respiram influenteaza profund sanatatea noastra. Respiratia corecta inseamna:
• ritm regulat,
• amplitudine adecvata,
• implicarea diafragmului,
• timp suficient pentru inspiratie si expiratie completa.
Respiratia diafragmatica (abdominala) permite o umplere optima a plamanilor cu aer si favorizeaza o oxigenare mai buna a sangelui. In schimb, respiratia superficiala, toracica, frecvent intalnita la persoanele stresate, duce la o ventilatie incompleta a bazelor pulmonare, unde are loc o mare parte din schimbul de gaze.
De ce este importanta educatia respiratorie
In practica medicala moderna, tot mai multe studii arata ca optimizarea respiratiei poate imbunatati:
• performanta fizica,
• calitatea somnului,
• capacitatea de gestionare a stresului,
• sanatatea cardiovasculara,
• functia cognitiva.
O buna oxigenare incepe cu plamani sanatosi si cu o respiratie corecta — simpla, dar fundamentala pentru viata.
Stresul cronic si deficitul de oxigen
Stresul emotional cronic mentine organismul intr-o stare de alerta permanenta („fight or flight”). Aceasta duce la:
• respiratie superficiala,
• scaderea oxigenarii tisulare,
• cresterea productiei de radicali liberi.
Paradoxal, desi respiram, celulele primesc mai putin oxigen, iar consumul intern creste.
Toxinele, pH-ul si rolul dublu al oxigenului
Incarcatura toxica crescuta nu afecteaza doar organele de detoxifiere, ci modifica si mediul intern al organismului, in special echilibrul acido-bazic. Multe toxine, produsi metabolici incomplet oxidati si substante inflamatorii genereaza acidifiere tisulara, ceea ce duce la scaderea pH-ului in mediul extracelular si intracelular.
Un pH mai acid:
• inhiba activitatea enzimatica optima,
• reduce eficienta proceselor metabolice,
• favorizeaza inflamatia cronica de grad scazut,
• ingreuneaza procesele de regenerare celulara,
• creste stresul oxidativ.
In acest context, oxigenul joaca un rol dublu fundamental in organism — atat de oxidant, cat si de reductor.
In mod clasic, oxigenul este privit mai ales ca un agent oxidant, necesar pentru arderea nutrientilor si producerea de energie in mitocondrii. Aceasta functie este esentiala, dar poate deveni problematica atunci cand exista un exces de radicali liberi sau o detoxifiere ineficienta — situatie in care se amplifica stresul oxidativ.
Mai putin discutat, dar extrem de important, este rolul reductor al oxigenului, prin care acesta participa la procesele de echilibrare si alcalinizare metabolica. Printr-o oxigenare adecvata:
• se imbunatateste metabolismul celular aerob, reducand formarea de acid lactic si alti metaboliti acizi;
• creste eficienta sistemelor tampon ale organismului;
• este facilitata eliminarea dioxidului de carbon, principalul „acid volatil” al organismului;
• se sustine functia hepatica si renala in mentinerea unui pH echilibrat.
Astfel, oxigenul devine un aliat esential in restabilirea unui mediu intern mai alcalin si fiziologic, care favorizeaza vindecarea, regenerarea si functionarea optima a celulelor.
Atunci cand oxigenarea este insuficienta, organismul ramane blocat intr-un mediu mai acid, care intretine inflamatia, amplifica efectele toxinelor si incetineste procesele de detoxifiere — consolidand cercul vicios deja mentionat:
detoxifiere lenta → inflamatie → consum crescut de oxigen → oxigenare insuficienta → acidifiere → detoxifiere si mai lenta.
De aceea, sustinerea unei bune oxigenari — prin respiratie corecta, circulatie eficienta si functie pulmonara optima — nu este doar o masura de „vitalitate”, ci un pilon central al detoxifierii, echilibrului acido-bazic si sanatatii celulare.
De ce este important aportul suplimentar de oxigen
In acest context, sustinerea oxigenarii devine esentiala, mai ales pentru persoanele:
• aflate sub stres cronic,
• care urmeaza programe de detoxifiere,
• cu oboseala persistenta sau inflamatie cronica.
OxyMax – oxigenul ca suport metabolic
OxyMax actioneaza ca un suport pentru oxigenarea celulara, ajutand organismul sa faca fata:
• consumului crescut de oxigen indus de stres,
• proceselor intense de detoxifiere,
• nevoii de regenerare celulara.
Sustinerea oxigenarii, inclusiv prin solutii precum OxyMax, poate fi un pas important in gestionarea stresului cronic si in optimizarea proceselor de detoxifiere si regenerare..
Oxigenarea celulara – cheia energiei, vitalitatii si echilibrului biologic
Mentinerea homeostaziei organismului uman presupune un aport adecvat de oxigen la nivel celular, oxigen indispensabil proceselor de respiratie celulara si productiei de energie prin fosforilare oxidativa. In conditii fiziologice, acest aport este asigurat printr-o oxigenare eficienta a sangelui si o circulatie tisulara corespunzatoare.
Atunci cand aportul de oxigen la nivel celular este insuficient, metabolismul aerob este partial inlocuit de metabolismul anaerob, cu cresterea productiei de lactat si eficienta energetica redusa. Acest mecanism adaptativ, daca persista, poate contribui la disfunctii metabolice, oboseala cronica, scaderea capacitatii functionale si afectarea proceselor de regenerare celulara.
OxyMax este un supliment alimentar cu oxigen stabilizat, formulat sub forma de concentrat electrolitic netoxic, fara continut de peroxid de hidrogen. Contine 240000 de molecule de oxigen la un milion de particule (pentru comparatie, la apa potabila aceasta valoare este de 5–7, iar la apa de izvor 10–12). Conform producatorului, oxigenul este disponibil sub forma moleculara, cu scopul de a sustine aportul de oxigen la nivel tisular.
Din perspectiva medicala, este important de subliniat ca suplimentele cu oxigen nu inlocuiesc mecanismele fiziologice de oxigenare pulmonara si transport hematic, dar pot fi utilizate ca adjuvant pentru sustinerea metabolismului celular, in special la pacienti cu status energetic scazut, oboseala functionala sau in perioade de solicitare crescuta.
Oxigenul stabilizat este descris ca avand efecte favorabile asupra:
• metabolismului celular si productiei de energie,
• circulatiei sanguine si oxigenarii tisulare,
• capacitatii de efort si recuperarii dupa activitate fizica,
• utilizarii vitaminelor, mineralelor si aminoacizilor la nivel celular.
Observatie profesionala finala
Oxigenul reprezinta un element fundamental pentru viata, fiind indispensabil metabolismului celular, functiei mitocondriale si mentinerii echilibrului biologic al organismului. In conditiile actuale de mediu si stil de viata, sustinerea oxigenarii tisulare devine o componenta importanta a strategiilor moderne de preventie si optimizare a sanatatii.
Din perspectiva medicala integrativa, utilizarea OxyMax poate fi considerata o masura adjuvanta valoroasa pentru sustinerea aportului de oxigen la nivel celular, in special la persoanele cu solicitare fizica sau psihica crescuta, oboseala persistenta sau capacitate redusa de adaptare metabolica. Integrarea sa intr-un program personalizat de ingrijire a sanatatii poate contribui la imbunatatirea nivelului energetic, a functiei metabolice si a capacitatii generale de regenerare a organismului.
Oxigenul nu este doar un element vital, ci o resursa terapeutica esentiala, care merita valorificata constient in practica medicala preventiva si integrativa.
Va doresc multa sanatate!
Bibliografie
Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Elsevier; 2020. – cap. Respiratie celulara, echilibrul hidric si pH ul.
Alberts B, Johnson A, Lewis J, et al. Molecular Biology of the Cell. 6th ed. Garland Science; 2014. – sectiunea The Mitochondrion.
Biology for AP® Courses. OpenStax; 2018. – Cellular Respiration.
Control of mitochondrial respiration by oxygen (articol de cercetare). ResearchGate; 2025.
Acid–base homeostasis. Enciclopedie medicala – sectiunea pH si homeostazie(Wikipedia)
Acest articol a fost scris de...
Dr. Etelka Anebtawi
Medic specialist pediatru, cu competente in homeopatie, api-fito-aromaterapie, nutriterapie
Este medic absolvent al Facultatii de Medicina si Farmacie Targu Mures, avand 25 de ani de practica si experienta in domeniul intretinerii sanatatii numai pe cale naturala. De-a lungul anilor s-a specializat in Homeopatie (atestat Facultatea de Medicina Bucuresti) si nutriterapie (Shaw Academy Online Courses). In prezent este medic consultant si partener Calivita.
