Lifestyle

Viata ca adolescent

Pentru a scrie despre adolescenta ma califica nu doar studiul de psihologia comunicarii, ci si - si asta in mod special - faptul ca am trecut de patru ori la rand prin aceasta faza: de doua ori ca mama, si de doua ori ca si mama „vitrega“ (un cuvant extrem de nepotrivit!!). Ba chiar de cinci ori, daca e sa ma iau in considerare si pe mine insami, ceea ce o fac in mod foarte constient, deoarece, atunci cand am devenit mama, mi-am dorit sa le ofer copiilor mei un mediu in care sa poata deveni adulti integri si mental sanatosi.

Comunicarea la varsta adolescentei

Ceea ce imi umple sufletul si inima in momentul de fata este faptul ca fiicele mele adulte ma accepta ca pe o persoana cu experienta de viata. Imi cer parerea daca au probleme pe care nu le pot rezolva ad hoc singure si, mai nou, isi trimit prietenele la consiliere la mine. In ceea ce priveste cei doi copii ai sotului meu, am cu ei o relatie foarte frumoasa de prietenie. Autentica, bazata pe respect reciproc si mare incredere. Ca urmare, am sa incerc sa-ti descriu anumite valori si moduri de comunicare pe care le-am aplicat eu in relatia cu toti cei patru copii ai mei.

Cum putem comunica mai bine

Ca sa fie clar de la bun inceput. Nu exista o teorie sau o metoda anume, o reteta conform careia sa fie educati copiii. Nu exista o regula generala valida la orice ora si in orice situatie, insa exista anumite reguli de comunicare.

Comunicarea cu copiii, dar si cea intre toti membrii familiei, este decisiva, cand e vorba de atmosfera mediului in care cresc si se dezvolta copiii nostri. Iar a comunica cu un adolescent, este deseori comparabil cu arta de „a imbratisa un cactus“.

Dar hai sa incepem mai intai prin a clarifica ce inseamna comunicarea din punct de vedere al psihologiei.

Modalitățile de comunicare sunt:

1. Cuvintele: rostite sau scrise;
2. Limbajul trupului. Comunicăm chiar si fara sa spunem nimic prin gesturi, expresii faciale, comportament;
3. Fenomene paralingvistice. Tonul vocii, viteza de vorbire, intonatia, pauzele.

Pornind de la teoria comunicarii a psihologului si cercetatorului Paul Watzlawick „Nu poti sa nu comunici“, haide sa vedem, care e mesajul trimis de un adolescent, cand „dispare“ in camera lui pentru mai multe ore pe zi. Eu zic ca ar trebui sa fie pentru toti parintii clar, ca un copil ajuns la varsta adolescentei are nevoie de un loc doar pentru el. Un loc unde poate fi singur. Insa el nu are nevoie doar de libertate fizica (o camera a lui), ci si de libertate emotionala.

Emotiile sunt mult mai puternice in cazul adolescentilor

Adolescentii sunt renumiti pentru iesirile emotionale necontrolate si se exprima mai degraba prin comportament decat prin cuvinte. In ceea ce priveste comunicarea, mai au multe de invatat. La fel si in ceea ce priveste controlul sentimentelor, al impulsurilor. Ca urmare sunt certareti si irascibili. Aceasta starea de spirit a adolescentilor are si motive fizice. In lobul frontal, unde are loc gandirea logica si rationala, precum si inhibarea impulsurilor, se produc schimbari mari in aceasta perioada. Cercetatorii au descoperit ca atunci cand adultii vorbesc despre sentimente, activitatea cerebrala are loc in lobii frontali. La adolescenti insa, daca isi exprima sentimentele verbal, procesarea informatiei se desfasoara in centrul emotional (amigdala). Acea partea a creierului responsabila de reactia clasica de tipul „lupta sau fugi“. Deci nu e de mirare ca adolescentii se afla in mod constant pe un roller coaster emotional.

Si acum te intreb direct: ce fel de parinte esti tu? Te straduiesti sa rezisti tendintei de a obiecta la orice iesire emotionala a copilului tau? Ii oferi adolescentului tau luxul de de a-si descarca frustrarea? Este familia ta un loc in care adolescentii pot „exploda“ si totusi sa simta ca sunt iubiti si acceptati?

Asumarea responsabilitatilor

Pubertatea este o faza, in care copiilor nu le prea place sa vorbeasca cu parintii, locuiesc in haos si isi parasesc camera numai daca le e foame. Si desigur, in astfel de momente, nu rateaza posibilitatea de a „marai“ la restul familiei. Cu toate acestea, incearca sa ramai calm/-a si disponibil/-a. Asadar, uita de toate sfaturile, predicile si admonestarile, dar si de toate grijile si temerile tale proprii. Si asculta in mod activ, ce mesaj iti trimite copilul tau. Majoritatea adolescentilor sunt nesiguri, au temeri si/ sau sufera de sentimente de inferioritate. Asa ca, asculta cu atentie!
Primul pas de la o relatie ierarhica, pe verticala, catre o relatie orizontala parinte-copil, o relatie de prietenie la acelasi nivel, este de a le semnala adolescentilor ca de acum inainte trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru propriul comportament.

Incepand cu varsta adolescentei, parintii nu mai sunt obligati sa corecteze fiecare greseala pe care o fac copiii. Adolescentii trebuie sa poata sa faca greseli. Trebuie sa invete ca exista consecinte, ca astfel sa se poata dezvolta. Iar daca traiesc intr-un mediu in care au voie sa faca greseli si se simt totusi iubiti si acceptati, au marea sansa de a-si dezvolta propria personalitate. Incearca sa devii partener de drum si sprijin pentru copilul tau. Nu-ti face iluzii ca iti poti educa adolescentul.  Pentru asta e prea tarziu. Tu il poti obliga doar sa se comporte intr-un anumit fel sau altul, daca esti prea exigent, il controlezi in permanenta si il pedepsesti prea dur. Daca te porti astfel cu copilul tau, rezultatul va fi cu siguranta distrugerea increderii de sine si stimei de sine. Cu cat mai multe limite stabilesc parintii in perioada adolescentei, cu atat mai violent incearca tinerii sa depaseasca acest cadru. Desigur, un comportament cu adevarat lipsit de respect este, bineinteles, tabu!!

Elemente constructive si distructive

Iar daca s-a ajuns la o asemenea situatie, iti recomand sa-ti verbalizezi calm. Dar foarte clar punctul de vedere. Explica-te, daca trebuie sa spui „Nu!“ din dragoste. Clarifica-ti valorile si justifica-ti pozitia. Insa, daca acest „Nu!“ nu este de o importanta fundamentala, atunci in principiu ar trebui sa fie negociabil prin dialog. In fiecare familie, in fiecare relatie exista elemente constructive si distructive. Cautati cu totii impreuna modalitati de a le identifica. O astfel de modalitate este purtarea unui dialog deschis fara acuzatii si reprosuri. Doar exprimari de sentimente si puncte de vedere), astfel incat sa puteti depista din timp procesele distructive. Tonul si comportamentul practicat de parinti, felul in care se comunica in familie, toate acestea au o influenta decisiva asupra modului in care copiii  se comporta mai tarziu. Echilibrul trebuie reajustat in mod constant odata cu inaintarea in varsta. Relatia dintre toti membrii familiei este esentiala. Convietuirea nu are voie sa devina o lupta!

Pastrarea integritatii familiei inseamna ca parintii, in loc sa defineasca limite pentru copiii lor, isi arata propriile limite. De exemplu, in loc sa spui „Da muzica mai incet sau iti iau telefonul!“, o comunicare respectuoasa ar fi „Muzica pe care o asculti imi place, dar in momentul de fata volumul este prea tare pentru mine. Te rog să dai mai încet.“
Daca adolescentii simt ca si sentimentele lor sunt luate in serios, ca sunt apreciati pentru personalitatea si potentialele innascute. Ca sunt respectati ca fiinte umane cu drepturi depline, atunci se vor adapta in timp valorilor familiei. Cel putin atat timp cat traiesc impreuna cu parintii lor. Bucurati-va de copiii vostri si deveniti idolii lor!

Iti doresc ca cea mai frumoasa zi din viata ta sa fie cea de zi cu zi!

Acest articol a fost scris de...

Citeste si alte articole ale autorului aici