Asta nu inseamna ca visurile noastre, planurile noastre, modul nostru de a gandi si a trai, valorile noastre nu sunt tot acolo. Dar pentru a ajunge din nou la ele este nevoie sa ocolim un pic. Sa ne familiarizam cu noul context si sa mergem catre ele cu aceeasi pofta de viata ca si inainte. Visurile pot deveni realitate.
Sa incepem...
Schimbarea!
In general, in aceasta perioada, este momentul in care cu totii ne gandim in urma. Mai exact la anul ce cu pasi grabiti se apropie de final si incercam sa fim sinceri cu noi. Este acel moment din an al introspectiei si care ne poate aduce mult echilibru interior. Poate ca vremurile tulburi prin care trecem sunt menite tocmai de a ne face sa ne aplecam mai mult asupra noastra. Sa ne ingaduim a avea acel timp cu noi.
In urma cu 10 ani porneam pe un drum total necunoscut, acela al sportului de anduranta. O lume in care intram cu pasi timizi. Despre care nu stiam mai nimic. Au fost momente in care am plans de bucurie, dar si momente in care nu intelegeam de ce continui sa-mi fac asta. Sa alergi 520 de kilometri prin desert nu pare cea mai fericita alegere din viata ta. Cu toate acestea alergarea pe distante lungi mi-a oferit oportunitatea de a ma cunoaste in primul rand pe mine. Intr-un mod in care doar un psiholog m-ar fi putut „diseca”. Nu a fost nici o zi in care sa nu ma intalnesc, sa ma testez, sa ma imprietenesc cu mine sau chiar sa ma urasc uneori. Dar tocmai acest lucru ma face sa fiu ceea ce sunt astazi.
Pasii mei au fost purtati prin toata lumea
Pandemia a schimbat modul de viata al tuturor, acesta este un lucru cert atat la nivel fizic, cat si social si psihologic. Efectele le vom resimti pe termen mediu si lung. Din fericire, pariez pe adaptabilitatea umanitatii pentru a iesi cu bine din aceasta situatie. In ceea ce ma priveste, anularea aproape in totalitate a evenimentelor sportive si-au pus amprenta pe pregatirea mea de anul acesta. Pentru ca, neavand un scop (o cursa la care sa fiu inscris), parca nici antrenamentele nu mai erau ca odinioara. Am resimtit foarte tare acest lucru si este vizibil pe cifre. Comparativ cu anii trecuti cand acumulam o medie anuala de 3500-4000km in curse si antrenamente. Anul acesta de abia daca ajung la 2000km.
2019 a fost anul in care terminam cu bine unul dintre cele mai frumoase proiecte ale mele de cand m-am indragostit de alergarea pe distante lungi. Anume CaliVita 7 Deserts. Timp de doi ani am alergat cate o cursa multi etapa de autosuficienta pe fiecare continent. In conditii extreme si medii climatice din cele mai diverse. Curse cuprinse fiecare intre 250 si 520km. Sentimentul de implinire sufleteasca pe care l-am avut cand am trecut linia de sosire a ultimei curse, in Australia, nu poate fi descris in cuvinte.
Pe de o parte ma bucuram ca s-a terminat pentru ca fusesem mult timp departe de familie. Pe de alta parte, in sufletul meu isi facea loc un gol imens pe care nu aveam cu ce sa il umplu. Stateam si ma gandeam ca a fost atat de fain acest proiect care mi-a purtat pasii prin toata lumea incat nu stiam care ar fi putut fi continuarea.
Nu renunta la visurile tale
Exista si o parte frumoasa la alergarea pe distante lungi. Atunci cand esti prin desert sau pe munte sau in cine stie ce zone izolate, alergand „de nebun” sute de kilometri, ai timp sa iti analizezi viata in cel mai mic detaliu. Sa te gandesti la trecut, prezent si viitor, toate in aceeasi clipa. Desi nu-mi erau clare planurile mele ca si alergator post CaliVita 7 Deserts, stiam cu siguranta ca vreau sa aduc in Romania conceptul de cursa multi etapa.
Si astfel a luat fiinta Ultra Race Romania – 250km in 6 etape prin muntii Buzaului, in locuri salbatice si incarcate de legenda. Proiectul a fost pus la cale cu trei prieteni, oameni frumosi. Au fost destul de nebuni sa se imbarce in aceasta aventura. La nivel personal simteam nevoia sa aduc ceva unic in alergarea ultra din Romania si mai mult decat atat sa pun tara noastra pe harta internationala a curselor de profil.
Acum daca stau sa ma gandesc in urma, moment mai nepotrivit sa incepi orice fel de proiect decat sfarsitul anului 2019 nu cred ca se putea. Asta pentru ca toate planurile noastre legate de prima editie, care ar fi trebuit sa aiba loc in luna august 2020 s-au dat peste cap in luna martie.
Cum am reusit, totusi
Am realizat ca acest eveniment unic nu va putea avea loc in formatul gandit de noi. Totusi flexibilitatea si adaptabilitatea pe care am dobandit-o ca si sportivi de anduranta ne-au facut sa regandim proiectul. Avand astfel o editie virtuala la care au participat aproximativ 200 de alergatori din 30 de tari.
Fericirea din mesajele de multumire primite de la oameni din toata lumea, m-au facut sa ma gandesc cat de important este sa ne fim alaturi unii altora. Mai ales in aceasta perioada deloc usoara. Indiferent ca suntem la o jumatate de lume distanta. Cursele virtuale de alergare au fost pe buna dreptate cele care in 2020 au tinut comunitatea alergatorilor „sanatoasa”. Si motivata. Cu siguranta nu inlocuiesc evenimentele reale, insa au fost cea mai buna alternativa pentru a ne mentine in forma si fizic si psihic.
Singurul lucru constant este schimbarea!
In ceea ce ma priveste, chiar daca volumul si intensitatea antrenamentelor au scazut comparativ cu anii precedenti, principala mea grija anul acesta a fost sa-mi mentin stilul de viata sanatos. Cu ajutorul unui echilibru intre alimentatie, miscare si suplimente nutritive de calitate. N-am facut nimic special din ceea ce nu faceam de obicei. Asta pentru ca cel putin in ceea ce ma priveste, miscarea, alimentatia echilibrata si aportul constant de suplimente nutritive au devenit o obisnuinta. Insa recunosc ca in aceasta perioada am “exagerat” un pic cu Organic Noni. Un puternic antioxidant dar si cu ImmunAid, Mega CoQ10 Plus, C1000Plus si D-drops, suplimentele care nu-mi lipsesc din rutina zilnica.
Vorbeam despre schimbare la inceput si despre felul nostru de a ne adapta pentru a supravietui. Daca este ceva ce am invatat in 2020 este ce inseamnă sa pierzi. Ce inseamna sa te ridici intr-o lume distrusa si sa o reconstruiesti in fiecare zi. Am invatat sa fiu fericit cu soarele, dar sa rad si cand ploua. Am invatat sa spun mai des „Multumesc” si „Te iubesc”. Am invatat sa-mi acord spatiu si sa acord si altora spatiu. Poate ca 2021 va fi sfarsitul acestor schimbări. Acestor lupte interioare ale fiecaruia cu sine. Sau poate ca ne-am obisnuit atat de mult cu ele, incat o vom face neincetat, de fiecare data cand este necesar. Important este, ne place sau nu, ca 2020 ne-a invatat ceva ce Mama Natura stie dintotdeauna: singurul lucru constant este schimbarea.
