Articulatiile pot fi clasificate dupa mai multe caracteristici. Astfel, in functie de numarul suprafetelor osoase implicate, exista:
1. articulatii simple (ex. articulatia soldului).
2. articulatii compuse (ex. articulatia radiocarpiana – la nivelul mainilor).
3. articulatii complexe (ex. articulatia genunchiului, ce implica, pe langa structurile osoase si meniscul).
De asemenea, in functie de gradul de mobilitate, cunoastem articulatiile sinoviale, cu un grad mare de mobilitate (ex. genunchiul, soldul, umarul, cotul, glezna), articulatii semi-mobile (articulatiile coloanei vertebrale) si articulatii fixe (articulatiile oaselor craniului si pelvisul).
Cea mai mica articulatie din corpul uman se gaseste la nivelul urechii medii, pe cand cea mai mare articulatie este articulatia genunchiului.
Afectiunile sistemului articular
Afectiunile sistemului articular pot fi clasificate in doua mari categorii:
1. afectiuni inflamatorii.
2. afectiuni degenerative.
Cea mai frecventa afectiune articulara degenerativa este artroza (cunoscuta si sub numele de osteoartrita. Acest lucru se datoreaza traducerii din literatura medicala anglo-saxona. De fapt, sufixul “-ita” se referă la procese inflamatorii acute).
In cazul artrozei, apare o degradare treptata a cartilajului articulatiilor.
Cartilajul reprezinta un tesut hialin viu, lipsit de vase de sange si inervatie, alunecos, ce permite alunecarea suprafetelor osoase, atenuand fortele de frecare si amortizand socurile mecanice. Cartilajul prezinta o compozitie unica în organism. 95% din structura sa este formata din matrice din fibre de colagen, proteine speciale (ex. proteoglicani) si apa si doar 5% celule speciale, numite condrocite.
In cazul artrozelor, deteriorarea cartilajului articular apare cel mai frecvent prin suprasolicitarea repetata a tesutului sau prin producerea unui traumatism local.
De asemenea, sunt implicati factori proinflamatori. Artroza afectează mai des articulatiile mari, expuse adesea suprasolicitarilor (genunchii = gonartroza; soldurile= coxartroza), insa poate afecta si articulatiile mici ale mainilor, dar si regiunea cervicala.
Poate afecta atat barbatii, cat si femeile, in general după varsta de 50 de ani, iar riscul creste direct proportional cu inaintarea in varsta. Astfel, factorii de risc pentru dezvoltarea proceselor de artroza sunt: varsta inaintata, obezitatea/ supraponderabilitatea (greutatea extra va solicita articulatiile, exercitand forte suplimentare asupra lor), traumatismele articulare, stresul repetat la nivelul articulatiilor si unele malformatii osoase.
Afectiuni inflamatorii
In ceea ce priveste afectiunile articulare inflamatorii, acestea au adesea un debut ceva mai precoce (pot aparea la persoane mai tinere). Procesele inflamatorii sunt semnificative, manifestandu-se prin tablouri clinice mai ‘zgomotoase’ si pot afecta nu doar articulatia, ci si alte tesuturi, fiind, in fapt, niste boli sistemice.
Afectiunile articulare inflamatorii cuprind: poliartrita reumatoida, spondilartritele (ex. spondilita anchilozanta), artritele reactive (ce pot aparea, adesea, in contextul unei boli infectioase), artrita psoriazica (la pacientii cu psoriazis vulgar), artritele juvenile.
Cea mai frecvent intalnita afectiune articulara inflamatorie este reprezentata de poliartrita reumatoida.
Aceasta afecteaza atat femeile, cat si barbatii, insa femeile prezintă un risc de 2, 3 ori mai mare. Teoretic, poliartrita poate afecta persoane de orice varstă, insa in cazul femeilor, debutul afectiunii apare cel mai frecvent in jurul vârstei de 40-50 de ani, pe cand la barbatii afectati debuteaza la 70-80 de ani.
Poliartita reumatoida reprezinta, practic, o afectiune sistemica, cu importanta componenta auto-imuna, cu evolutie cronica. Afecteaza sinoviala articulara, ducand la inflamatie sinoviala si proliferare, pierderea cartilajului articular si eroziuni osoase in apropierea articulatiei, ce pot duce, ulterior, la deformitati osoase si manifestari extra-articulare.
Sursa foto: https://www.physio-pedia.com/Hand_Rheumatoid_Arthritis
Sursa foto: https://eu.rgj.com/story/life/wellness/2018/04/03/rheumatoid-arthritis-can-lead-deformities/483369002/
Cauzele sunt necunoscute
In ciuda faptului ca este o afectiune intens studiata, nu se cunoaste cu exactitate ce anume o produce.
Astfel, se considera ca apare ca urmare a contributiei mai multor factori: o predispozitie genetica (o estimare de un maximum de 60% a susceptibilitatii genetice de a dezvolta poliartrita reumatoida) si factori de mediu.
Dintre factorii de mediu, fumatul a fost demonstrat ca poate contribui semnificativ la cresterea riscului. Prin fumat se produc anumiti factori proinflamatori, care la unele persoane, pot duce la formarea de auto-anticorpi (Anticorpi anti-CCP = anticorpi anti proteine citrulinate), markeri biologici importanti pentru aceasta boala.
De asemenea, fumatul poate modifica flora microbiana de la nivelul gurii si al tractului respirator superior, ceea ce poate juca un rol in fiziopatologia bolii.
In acest sens, s-a luat in discutie influenta microbiomului, adica totalitatea bacteriilor, in special de la nivel digestiv si respirator. Un microbiom alterat poate duce la activarea limfocitelor, contribuind la aparitia bolii.
De asemenea, au fost luati in discutie factori infectiosi: infectia cu virusul Epstein-Barr sau infectia cu Parvovirus B19, ce pot duce la activarea anumitor populatii de limfocite, insa niciuna dintre aceste infectii nu a fost in mod exclusiv implicata in aparitia poliartritei reumatoide.
Ce simptome apar?
Poliartrita reumatoida afecteaza mai ales articulatiile mici de la nivelul mainilor si, uneori picioarelor, in mod simetric. Diagnosticul se poate pune pe baza ghidurilor internationale in vigoare, ghiduri ce tin cont de afectarea articulara, numarul de articulatii implicate, durata simptomelor si nivelurile anumitor probe serologice (anume, anumite analize de sange care pot fi modificate: auto-anticorpi, probe inflamatorii, precum Proteina C Reactiva etc).
Mainile sunt afectate la aproape toti pacientii cu poliartrita, iar afectarea lor este responsabila de cea mai mare parte a dizabilitatii asociate acestei boli. Apar dureri intense, prezente mai ales pe timpul noptii sau dimineata, tumefactii (umflaturi) si deformitati: deviatii ale degetelor, deformitati “in gat de lebada”, deformitati “in butoniera”.
Foarte important, aceste modificari sunt simetrice, adica sunt prezente la ambele maini. Toate acestea produc si modificari tipice vizibile pe radiografii si, din pacate, in lipsa tratamentului adecvat, dureri intense si incapacitatea de a folosi mainile.
Poliartrita reumatoida mai poate afecta articulatia mainii (radio-carpiana – ce uneste radiusul de oasele carpiene, de la nivelul mainii), articulatiile mici de la nivelul degetelor de la picioare si uneori genunchii si chiar articulatiile de la nivelul coloanei cervicale.
Poate fi tratata?
Tratamentele actuale pentru poliartrita reumatoida includ metotrexat, un agent chimioterapic si imunosupresiv, produse antimalarice si antireumatice, sulfasalazina- antiinflamator, leflunomida- imunosupresiv, precum si tratamente biologice, dar si gluco-corticoizi sistemici. Se mai folosesc, bineinteles, antiinflamatoare, insa ele nu incetinesc progresia bolii, ci doar pot ameliora simptomatologia.
Fiind o afectiune cu o evolutie cronica, poate prezenta perioade in care simptomatologia este mai zgomotoasa si perioade in care se poate realiza un management optim al simptomelor. Este foarte important ca pacientii sa urmeze tratamentul medicamentos conform indicatiilor.
Din pacate, multe dintre variantele terapeutice pot aduce efecte adverse nedorite, insă nu se recomanda oprirea lor decat la indicatia medicului curant. In ciuda unor potentiale efecte adverse, ele pot incetini progresia poliartritei reumatoide.
Totodata, pentru pacientii cu poliartrita s-a luat in discutie utilizarea terapiilor alternative si a altor mijloace non-farmacologice. Acestea pot fi folosite ca terapii complementare, mai ales in perioadele de stabilitate a simptomatologiei, cu un management optim.
In niciun caz pentru a inlocui terapia medicamentoasa.
Spre exemplu, se poate recomanda pacientilor sa apeleze la tehnici de relaxare, precum yoga, biofeedback, meditatie, imagerie dirijata, pentru ameliorarea durerii si a disconfortului. De asemenea, kinetoterapia si, in general, miscarea, de intensitate usoară-moderata, poate ajuta la mentinerea mobilitatii pacientului si la ameliorarea durerii.
Suplimente alimentare
In ceea ce priveste suplimentele alimentare si rolul dietei in evolutia bolii, a fost demonstrat efectul benefic al antioxidantilor (vitaminele A, C, E, D, Zinc, Cupru, Seleniu), prin potentialul lor de a reduce radicalii liberi de oxigen.
Extractul de turmeric poseda de asemenea un important efect antioxidant recunoscut.
Uleiul de peste, bogat in acizi grasi Omega-3 si Omega-6, a fost de asemenea studiat in poliartrita si si-a demonstrat utilitatea, folosirea sa pe termen lung aducand beneficii comparabile cu cele ale antiinflamatoarelor.
Totodata, preparatele pe baza de colagen, condroitina, metil-sulfonil-metan (MSM) si acid hialuronic sunt indicate in afecţiunile articulare, prin potentialul lor de a contribui la repararea structurilor afectate de procesele inflamatorii si de a reduce durerea.
Iar partea buna este că preparatele pe baza de colagen (care adesea este derivat din produse animale – colagen bovin) sunt lipsite de reactii adverse, fiind bine tolerate si neinteracţionand cu medicatia.
RiseUp Multiactive Collagen este o pulbere pe baza de colagen, MSM, condroitina, acid hialuronic si antioxidanti ce poate fi folosita pe termen lung atat in cazul pacientilor cu procese degenerative de artroza, cat si de cei cu poliartrita. Chiar si de persoanele care au suferit un traumatism articular sau de aceia care practica sporturi intense, care pun presiune pe articulatii.
Joint ProteX este un produs sub forma de tablete, ce contine glucozamina, MSM, condroitin-sulfat, acid hialuronic, extract de turmeric, zinc si mangan, indicat pentru refacerea articulara, in urma suprasolicitarii sau traumatismelor.
Acest articol a fost scris de...
