Numarul persoanelor obeze a crescut si mai mult in pandemie, din cauza lipsei de miscare, a consumului de alimente de tip fast food si a mancatului compulsiv. Chiar daca nu vorbim neaparat de obezitate, multi dintre noi ne-am ingrasat anul trecut. Iar primele kilograme s-au lipit de noi pe nesimtite.
Eu una, care nu am avut niciodata probleme serioase cu greutatea, am ramas surprinsa cand, intr-o zi, fiica mea cea mica mi-a spus, cu mult drag, mangaindu-ma pe obraz: Mama, esti pufoasa si umflata ca un muffin. Intr-adevar, simtisem si eu ca nu prea mai incapeam in pantaloni, dar ma gandeam ca nu e nimic serios. Pana cand am urcat pe cantar si am vazut cu groaza ca ma ingrasasem cinci kg! Ceea ce nu e mult pentru o persoana solida, dar pentru mine inseamna 10% din greutate.
Cateva kilograme in plus
Insa nici cantarul nu m-a convins sa fac ceva in sensul asta. Ce mare lucru cateva kilograme in plus? M-am relaxat si eu, o sa scap de ele imediat ce imi reintru in ritm. Numai ca asteptarea revenirii la viata de dinainte de pandemie parea ca nu se mai termina. Iar timpul, care parca se intindea ca o guma de mestecat, mi-l umpleam citind. Poate gradinarind pe balcon, gatind si… mancand. Ca sa ma calmez. Sa ma amagesc ca totul e in regula. De placerea gustului. De plictiseala.
Pana intr-o zi cand, prinsa intr-un joc de nu te supara frate cu copiii, si cu mana pana la cot in punga de chipsuri, fiica mea cea mare (vocea ratiunii in familia noastra) s-a ridicat de la locul ei. Ea a venit langa mine, mi-a luat punga si mi-a zis, ca unui copil neascultator: Mama, gata cu chipsurile, ia un mar daca vrei sa rontai ceva. Am rosit, am bombanit ceva, dar mi-am spus ca nu mai e de joaca si ca trebuie neaparat sa fac ceva.
Kilogramele se acumuleaza foarte usor
Problema e ca kilogramele se acumuleaza foarte usor. Ai nevoie de o hotarare si o ambitie de fier sa le faci sa dispara. Nicio dieta pe care am tinut-o vreodata nu a avut efect. Pentru ca o consideram din start o corvoada. Ma infometam, trebuia sa mananc la anumite ore si exact intre orele astea mi se facea o foame de nu mai vedeam bine (la propriu). Aveam nevoie de altceva.
Si, exact asa cum, de voie, de nevoie, mi-am ascultat copiii, am inceput sa imi ascult organismul. Inainte sa imi pun inca o felie de tort in farfurie, am inceput sa ma intreb: Chiar am nevoie de inca una sau o mananc doar din inertie? Am descoperit ca de cele mai multe ori mancam de pofta, nu de foame. Cateva saptamani bune am jucat jocul frigiderului: deschideam frigiderul, puneam mana pe ceva, dupa care il inchideam la loc. Am renuntat sa mai cumpar chipsuri si am inceput sa pun pe masa doar fructe si seminte. Treptat, am invatat sa imi umplu timpul cu alte lucruri, nu cu mancare.
La un moment dat am realizat
Ce am obtinut? In primul rand, am scapat de kilogramele in plus care, oricat de „pufoase” ar fi fost, incepusera sa ma incomodeze. Sa ma faca sa nu ma mai simt bine in propria piele. De cand mananc doar cat imi trebuie (si am descoperit ca, daca nu depun efort fizic, am nevoie de foarte putin!), mai sanatos, in liniste si la ore regulate, nu mai am migrene, care erau foarte frecvente inainte. In plus, dorm neintoarsa si ma trezesc usor dimineata, plina de energie. Si, nu in ultimul rand, ma pot uita in ochii copiilor mei, carora nu le mai dau doar sfaturi, ci si exemplul personal.
Scriu pe fuga aceste ultime randuri, fiindca ne pregatim de cina. Ce avem la masa? Pe langa felul principal, avem obligatoriu salata si multa voie buna. Si telefoanele pe silentios.
Pofta buna si voua!
Acest articol a fost scris de...
Annemarie Sorescu-Marinkovic este antropolog si sociolingvist. Dupa studiile facute in Romania, s-a mutat in capitala Serbiei, unde locuieste si acum. Lucreaza la Institutul de Studii Balcanice din Belgrad, unde se ocupa cu studiul comunitatilor de limba romana din afara granitelor Romaniei. Mama a doua fetite, isi petrece cea mare parte a timpului veghindu-le pasii si descoperind lumea alaturi de ele. In rest, calatoreste prin satele de romani din Balcani, culege vorbe uitate si intelepciune si le transmite mai departe. Cand are un minut liber, citeste, aleargă pe malul Dunarii sau face dulceata.
