Functiile corpului nostru sunt fin reglate cu ajutorul acestor mesageri.
Hormonii sunt implicati in procesele de crestere si dezvoltare, in metabolism, in functii ce tin de reproducere, in apararea organismului impotriva infectiilor sau in mentinerea unei stari emotionale echilibrate. Hormonii ne ajuta sa crestem, sa atingem maturitatea sexuala, astfel incat sa fim capabili de a ne reproduce, tot ei sunt responsabili de aparitia senzatiei de sete sau de foame si de reglarea ritmului circadian.
Cine produce hormonii?
Principalele organe care formeaza sistemul endocrin sunt: hipofiza sau glanda pituitara, glanda pineala, hipotalamusul (acestea 3 se afla in vecinatatea creierului), glanda tiroida si glandele paratiroide, glandele suprarenale (deasupra rinichilor), pancreasul, gonadele (testiculele, respectiv ovarele) si timusul, organ cu functie endocrina prezent in copilarie si care involueaza treptat la adult.
De asemenea, multe alte organe prezinta functie endocrina. Spre exemplu placenta, organ ce se formeaza in timpul sarcinii sau rinichii, ce secreta renina si angiotensina, substante cu actiune hormonala, ce regleaza tensiunea arteriala.
Cel mai mare organ, pielea, nu face exceptie.
Pielea noastra nu este doar o bariera ce ne protejeaza de factori din mediul exterior, nu este doar un “ambalaj” care tine impreuna toate celelalte organe, ci este un organ viu, complex, dinamic, interconectat cu multe alte sisteme si organe.
Pielea prezinta functie endocrina ea insasi si reprezinta si destinatia finala, locul de actiune al anumitor hormoni.
Interactiunea dintre hormoni si piele
In mod clasic, se cunoaste despre piele ca este locul de actiune al anumitor hormoni, secretati la nivelul altor organe cu functie endocrina.
Anume, la nivelul pielii se gasesc receptori pentru hormoni. Sa ni-i imaginam ca pe niste betisoare mici, mici, care recunosc o singura molecula si doar acelei molecule ii permit sa se lege de “betisor”.
De exemplu, la nivelul foliculilor de par si al glandelor sebacee exista receptori pentru hormonii androgen. Acesti hormoni androgeni pot fi secretati (=produsi) in testicule, ovare, dar si in glandele suprarenale. Ei circula prin fluxul sangvin si ajung la receptorii lor situati in foliculii pilosi si in glandele sebacee.
Astfel le stimuleaza. Putem intelege felul in care cresterea/caderea parului poate fi influentata de hormoni (sigur ati auzit de alopecie androgenica) sau cum productia de sebum variaza in functie de statusul hormonal.
Insa, la nivelul pielii exista de asemenea receptori pentru hormoni tiroidieni, pentru alti hormoni steroizi in afara celor androgeni deja mentionati, pentru neurotransmitatori, hormoni de crestere si eicosanoizi- substante cu actiune de hormoni, implicate in procesele de cicatrizare/ vindecare.
Pielea are si ea functie endocrina
Totodata, o noua viziune se impune, anume aceea ca pielea nu este numai locul de actiune al unor hormoni, ci detine si functie endocrina ea insasi. La nivelul ei se pare ca sunt secretati si procesati o parte din hormonii steroizi sexuali. Spre exemplu, se estimeaza ca la femeile aflate la menopauza, aproape intreaga cantitate de hormoni steroizi sexuali activi sunt produsi in periferie, adica in piele, prin mecanisme intracrine.
Sa nu uitam nici de vitamina D, care nu este, in fapt, o vitamina, ci este, prin definitie, un hormon. Sintetizat cu ajutorul radiatiei ultraviolete de tip B la nivelul pielii, colecalciferolul (vitamina D3) actioneaza ca un pro-hormon, fiind ulterior activat la nivelul ficatului si rinichilor in forma biologic activa de calcitriol (1,25 dihidroxivitamina D3). La randul sau va influenta numeroase procese din corpul uman, implicate in imunitate, metabolismul calciului, depresie etc.
Keratinocitele, adica populatia de celule cel mai bine reprezentata de la nivel cutanat, prezinta atat mecanismele necesare producerii de calcitriol, cat si receptori pentru vitamina D.
Cum ar putea arata pielea atunci cand exista dezechilibre hormonale?
Dupa cum putem intui, putem intampina anumite probleme de sanatate atunci cand hormonii sunt secretati intr-o cantitate inadecvata: prea putin (hiposecretie) sau prea mult (hipersecretie).
In afara unor simptome generale, afectiunile endocrine pot avea un rasunet si la nivelul pielii si chiar si pe mucoase, par si unghii.
In unele cazuri, semnele prezente la nivelul pielii sunt nespecifice, adica existenta acestora nu implica automat faptul ca exista in organism un dezechilibru hormonal. In alte cazuri, semnele au o mai mare specificitate, insa chiar si asa, acestea trebuie corelate si cu alte semne si simptome, asadar cu intreg tabloul clinic al pacientului.
1. Functia glandei tiroide si pielea
In cazul hipotiroidismului, metabolismul bazal este unul mult incetinit, asa ca pielea este de obicei uscata, rece, palid-galbuie, uneori poate prezenta scuame fine (cojite), iar pruritul (mancarimea pielii) poate fi un simptom deranjant.
Nuanta palid-galbuie pe care unele persoane afectate de hipotiroidism o pot avea se explica prin incetinirea metabolizarii beta carotenului in vitamina A, la nivelul ficatului, ceea ce duce la acumularea acestuia in tesuturi, deci la carotenodermie.
La unele persoane se poate instala mixedemul, adica infiltrarea tesuturilor cu mucopolizaharide, acesta fiind foarte vizibil la nivelul ochilor si pretibial, la nivelul gambelor.
De asemenea, poate fi prezenta fragilitatea capilarelor sangvine, ceea ce poate duce la instalarea cu usurinta a vanatailor. Unghiile si parul persoanelor cu hipotiroidism sunt de obicei uscate, fragile, terne. Dupa o evolutie indelungata poate aparea alopecie la nivelul treimii laterale a sprancenelor si pilozitatea pubiana si din axile poate disparea.
La persoanele cu hipertiroidism, pielea este de obicei calda, umeda, rosiatica.
Persoanele afectate de o secretie excesiva de hormoni tiroidieni adesea transpira excesiv si pot prezenta onicoliza, adica indepartarea unghiei de patul unghial.
Ei mai pot asocia urticaria, dermatografism si prurit.
Se observa de asemenea asocieri ale vitiligo si alopecie areata, atat cu hipo-, cat si cu hipertiroidismul. Se considera ca vitiligo si alopecia areata au mecanisme fiziopatologice autoimune.
2. Pielea pacientilor cu diabet zaharat
Diabetul zaharat reprezinta o afectiune complexa, cu o incidenta in crestere, care are printre mecanismele fiziopatologice si o disfunctie endocrina, tradusa prin afectarea functiei secretorii a pancreasului.
Practic, este afectata capacitatea pancreasului de a secreta insulina, in mod corespunzator. Diabetul zaharat poate avea rasunet asupra intregului organism, iar pielea nu reprezinta o exceptie.
In cazul diabetului, exista anumite afectiuni dermatologice a caror prezenta este strans legata de boala de fond, insa acest lucru nu inseamna ca toti diabeticii vor avea aceste boli dermatologice, ci doar ca au un risc mai mare decat populatia generala de a le dezvolta.
Amintim aici:
1. necrobioza lipoidica, o afectiune inflamatorie granulomatoasa ce afecteaza zonele pretibiale, de la nivelul gambelor.
2. acantozis nigricans, adica hiperpigmentari prezente mai ales la nivelul pliurilor (axile, gat).
3. pete asociate cu cresterea rezistentei la insulina.
4. aparitia a numeroase papiloame (formatiuni tumorale benigne, numite si acrocordoane la nivelul zonelor umede, de frictiune: gat, axile, submamar).
5. vindecarea lenta a ranilor, senzatia de mancarime a pielii (in mod tipic, pruritul intens la nivel vulvar poate indica existenta unor valori mari ale glicemiei, la femeie).
Exista si susceptibilitatea crescuta pentru infectii la nivelul pielii si unghiilor: candidoze mucoase si cutanate, micoze la nivelul unghiilor si, bineinteles, piciorul diabetic, adica prezenta unor ulceratii la nivelul membrelor inferioare, ce asociaza neuropatie senzoriala (este afectata perceptia durerii).
3. Sindromul ovarelor polichistice si efectele asupra pielii
Sindromul ovarelor polichistice (SOP) reprezinta de asemenea o afectiune complexa, ce implica mai multe mecanisme fiziopatogenice. SOP se refera la existenta a mai multe chisturi la nivelul ovarelor, asociind dereglari ale ciclului menstrual, tulburari de fertilitate, pilozitate excesiva si obezitate/supraponderabilitate. SOP se asociaza cu o crestere a rezistentei la insulina si cu o crestere a secretiei de hormoni androgeni.
In SOP pot exista anumite modificari ce tin de implicarea medicului dermatolog, precum: acneea, hirsutismul, adica existenta unei pilozitati excesive cu dispunere androgina (pe fata, piept, lombar, abdomen etc), acantozis nigricans (pete inchise la culoare in axile, pe gat, sub sani), manifestare asociata cu rezistenta la insulina, alopecia androgenica, adica subtierea si caderea parului, cu un “pattern masculin”.
Acneea
Bineinteles, existenta acneei nu implica automat existenta unei dereglari hormonale sau a SOP. Spre exemplu, in adolescenta este firesc sa trecem prin pubertate si gonadele sa se activeze si sa inceapa productia hormonala. Acest lucru da, poate stimula glandele sebacee, ducand la aparitia acneei la unele persoane, insa nu reprezinta un dezechilibru decat daca este insotit si de alte modificari.
Totul trebuie interpretat in context si adaptat la fiecare persoana in parte.
De asemenea, in sarcina, nivelurile anumitor hormoni cresc exponential (prolactina, estrogen), fapt ce influenteaza ciclul de crestere al parului, dar si pielea. Unor femei insarcinate li se spune ca au o stralucire aparte, altora li se vindeca acneea pe perioada sarcinii, altora, din pacate, li se agraveaza…
Chiar si aparitia vergeturilor poate fi influentata de catre hormoni. Sigur, acestea pot aparea atunci cand pielea se intinde brusc. In adolescenta, cand crestem rapid, in sarcina sau daca ne ingrasam. Insa pot aparea si in afara acestor situatii, fiind influentate de hormonii corticosteroizi.
Controlul poate fi diferit
Dupa cum puteti observa, afectiunile hormonale pot fi destul de complexe, asa ca ele trebuie tratate corespunzator, iar adesea este nevoie de consulturi si investigatii din sfera endocrinologiei, dermatologiei, ginecologiei sau diabetologiei.
Cel mai frecvent, medicul dermatolog este pus fata in fata cu anumite ‘consecinte’ la nivelul pielii si parului ale dezechilibrelor hormonale, insa este important ca acesta sa aiba o abordare holistica si sa cunoasca anumite asocieri care pot aparea intre afectiunile endocrine si manifestarile cutanate, asa incat sa directioneze pacientii, la nevoie, catre endocrinolog, diabetolog.
Zincul, un adjuvant in cazurile de acnee
Zincul reprezinta un mineral netoxic, un micronutrient esential pentru buna functionare a numeroase procese din corpul uman. Este implicat in cresterea celulara, raspuns imun, procese ce tin de eliberarea hormonilor in fluxul sangvin, precum si procese ce tin de reproducere.
Studiile privind administrarea de zinc la pacientii cu acnee se gasesc in literatura de specialitate inca din anii ’70, iar cercetari recente sugereaza ca efectele sale benefice se datoreaza reglarii secretiei anumitor lipide si proteine, reglarii proceselor inflamatorii, dar si inhibitiei directe a Propionibacterium Acnes, bacterie implicata in fiziopatologia acneei.
Pe scurt, zincul are ca efecte:
1. scaderea locala a inflamatiei.
2. scaderea secretiei de sebum si un efect bacteriostatic asupra Priopionibacterium acnes.
Ghidul national al Societatii de Dermatologie recomanda suplimentarea cu zinc, ca tratament adjuvant in acnee, alaturi de tratamentele conventionale sistemice si locale.
Ba mai mult, chiar si diabetul zaharat poate asocia deficit de zinc, iar studii recente au demonstrat efectele benefice ale zincului asupra sanatatii reproductive feminine: se pare ca administrarea de zinc la femeile cu SOP poate avea efecte benefice asupra rezistentei la insulina si a echilibrului lipidelor (grasimilor din sange).
Chelated zinc de la Calivita
Zincul chelat de la Calivita reprezinta o varianta de calitate, bine tolerat, cu o biodisponibilitate ridicata, ce poate reprezenta un adjuvant optim in managementul acneei, precum si in alte situatii in care se documenteaza sau se suspecteaza un deficit de zinc seric.
De aceea, testarea zincului seric, pentru a vedea daca nivelul acestuia este unul optim in organism, poate fi o idee pentru persoanele care se confrunta cu acnee, sindrom de ovare polichistice, diabet zaharat, solutia fiind una simpla apoi, in cazul existentei unui deficit.
Surse bibliografice
1. Zouboulis CC. The skin as an endocrine organ. Dermatoendocrinol. 2009;1(5):250-252. doi:10.4161/derm.1.5.9499
2. Ellison DL, Moran HR. Vitamin D: Vitamin or Hormone?. Nurs Clin North Am. 2021;56(1):47-57. doi:10.1016/j.cnur.2020.10.004
3. Nasiadek M, Stragierowicz J, Klimczak M, Kilanowicz A. The Role of Zinc in Selected Female Reproductive System Disorders. Nutrients. 2020;12(8):2464. Published 2020 Aug 16. doi:10.3390/nu12082464
4. Forman JL, Mercurio MG. Vulvar Pruritus in Postmenopausal Diabetic Women With Candidiasis Secondary to Sodium-Glucose Cotransporter Receptor-2 Inhibitors. J Low Genit Tract Dis. 2023;27(1):68-70. doi:10.1097/LGT.0000000000000704
5. Keen MA, Shah IH, Sheikh G. Cutaneous Manifestations of Polycystic Ovary Syndrome: A Cross-Sectional Clinical Study. Indian Dermatol Online J. 2017;8(2):104-110. doi:10.4103/2229-5178.202275
6. Baltaci AK, Mogulkoc R, Baltaci SB. Review: The role of zinc in the endocrine system. Pak J Pharm Sci. 2019;32(1):231-239.
7. Whitney A. High & Lori D. Prok- Dermatology Secrets, 6th edition, 2021, Elsevier.
Acest articol a fost scris de...
