Ca adolescenti, cei mai multi dintre noi fac tot ce le sta in putinta pentru a iesi din comun: coafuri si haine excentrice, muzica care le provoaca parintilor dureri de cap, o opinie diferita, respingerea regulilor „demodate“ ale generatiilor anterioare, tatuaje… si lista ar putea continua la nesfarsit. In acelasi timp insa, pentru majoritatea oamenilor este extrem de important sa apartina unui grup social.
Una dintre principalele nevoi ale fiintei umane este aceea de a nu fi izolata. Din punct de vedere psihosocial, microgrupurile sunt o veriga de legatura intre individual si social. Ofera identitate sociala, fiind in acelasi timp o componenta esentiala a imaginii si stimei de sine.
Simtim, actionam si gandim diferit
In viata adulta, de obicei, fenomenul descris mai sus, deci impulsul de a fi provocatori, este mai putin puternic. Cei mai multi dintre noi si-au creat un mediu relativ stabil si au inteles ca suntem diferiti unii de altii. Fiecare fiinta umana este unica in felul ei, avand in vedere ca simtim, actionam si gandim diferit. Ca urmare facem alegeri diferite.
Personalitatea fiecaruia dintre noi este determinata de o combinatie de factori genetici si de mediul in care traim, dar si de experientele personale care joaca un rol foarte important.
Cu toate acestea, dorinta de a apartine unui grup (familie, cercuri de prieteni, cluburi de prestigiu, asociatii selectate etc.) este ancorata in noi din punct de vedere evolutiv.
In cadrul grupului ne simtim in siguranta, protejati si recunoscuti. Antropologii stiu ca oamenii au fost dintotdeauna dependenti de viata in comunitate. A trai intr-o comunitate era esential pentru supravietuire.
Avem tendinta de a ne conforma valorilor grupului
Nevoia noastra de apartenenta merge atat de departe incat, in alinierea valorilor, a comportamentelor si a modului in care ne prezentam lumii exterioare, ne orientam catre persoanele carora dorim sa le apartinem.
Uneori chiar si comportamente „mai putin bune“ sunt adoptate. Numai pentru a nu fi exclusi. De exemplu, daca in cercul de prieteni toate familiile au bani putini la dispozitie, avem tendinta de a ascunde ca avem o situatie financiara mai buna.
Sau daca toate prietenele noastre sunt singure, avem tendinta de a nu le arata ce mult ne bucuram sa ne planificam propria nunta. Totul din teama de a fi exclusi.
Alaturi de nevoia fundamentala de autonomie, exista in noi in acelasi timp si nevoia de dependenta.
Si undeva intre acesti poli, intre apartenenta si autonomie, individul trebuie sa-si gaseasca locul in viata. Unul poate fi la mijloc, iar altul poate putin mai aproape de poli.
Cine esti cu adevarat?
Dar, in cele din urma, cu totii ne dorim sa apartinem unui loc in aceasta lume.
Constient sau inconstient, facem multe pentru a realiza acest lucru.
Apartenenta si diferentierea de sine este un subiect care ne acompaniaza pe intreaga durata a vietii. Practic, sarcina vietii noastre este de a ne dezvolta.
Dintr-o stare initiala de dependenta si lipsa totala de autonomie (la nastere), fiecare individ se transforma intr-o persoana care actioneaza independent.
In acest proces, de-alungul anilor, individul isi dezvolta personalitatea si devine persoana care este cu adevarat.
Este un proces de constientizare si de acceptare a propriilor resurse. Prin urmare, este vorba despre dezvoltarea deplina a propriilor abilitati si posibilitati.
Pe masura ce acest lucru se intampla, fiecare dintre noi ajunge sa isi recunoasca limitele si devine constient de propria-i valoare (o stima de sine sanatoasa).
Ca atare, strategia de solutionare ar fi: sa cautam grupuri care sa ne ofere libertatea unei masuri potrivite de unicitate, adica posibilitatea de a fi asa cum suntem, si totodata o integrare deplina.
Iti doresc ca cea mai frumoasa zi din viata ta sa fie cea de zi cu zi!
Acest articol a fost scris de...
