Mi se pare atat de interesant acest citat din Marcu: “sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Nici nu stiu de unde sa incep cu a scrie tot ceea ce am in minte cand vine vorba de asta. Insa ce pot sa spun pentru inceput este faptul ca in psihologie noi vedem altfel.
Ca ne iubim aproapele fix ca pe noi insine, insa sensul acestui lucru nu este acelasi cu sensul versetului din Biblie. Fiecare dintre noi suntem oglinzi unii pentru ceilalti si nimic din ce este uman nu ne este strain. Ceea ce este in ceilalti este si in noi.
Ceea ce nu ne place la ceilalti este sadit adanc si in noi insine. La fel cum si lucrurile care ne plac la ceilalti si nu credeam ca le avem exista deja in propria persoana.
Insa ce este interesant pornind de aici este ca ajungem sa ne comportam si cu ceilalti pornind de la ceva ce este in noi si prea putin pornind de la ceva ce este in ei.
Imi amintesc de un curs in care eu fiind studenta ma plangeam despre cum o alta persoana nu face si nu drege. Iar profesoara cu care aveam deja o relatie lunga si avea acest obicei de a spune direct anumite lucruri mi-a spus: “inceteaza din a proiecta inspre ceilalti neputinta pe care o vezi in tine insati!”. Am ramas cu ochii mari deschisi si nu am mai spus nimic pentru o buna bucata de vreme. Pentru ca au cazut aceste cateva cuvinte fix acolo unde aveau nevoie sa cada. Insa, asta nu inseamna ca nu a durut sa le aud si ca, mai apoi, nu a durut sa analizez mai in detaliu ce mi-a spus si sa gasesc adevarul.
Cum invatam sa ne iubim pe noi insine?
Desigur, nu putem extrapola ceea ce am scris mai sus in relatie cu orice lucru. Insa, mi-ar placea sa pornim in aceasta analiza a iubirii de sine de la aceasta premisa a faptului ca este un proces mutual. Iubirea de sine aduce iubire de ceilalti, precum iubirea de ceilalti aduce iubire de sine. Insa sunt cateva variabile la care as vrea sa acordam putina atentie:
• este greu sa ne iubim pe noi insine daca nu avem acest exercitiu invatat din relatiile cu persoanele alaturi de care am crescut. Familia noastra de origine poarta, pentru inceput, aceasta responsabilitate de a ne educa in directia iubirii de sine. Cu certitudine, cunostintele lor au fost mult mai reduse comparativ cu nevoile noastre. Atunci si comportamentele care tineau de invatarea iubirii de sine erau mai putine. Este greu sa inveti sa te iubesti pe tine insuti, daca majoritatea interactiunilor adultilor din viata ta veneau cu critica. Lucrurile bune pe care le faceai veneau cu nebagare in seama pentru ca era firesc sa le faci.
• iubirea de sine mai vine cu dezvoltarea autoeficacitatii. Ce inseamna asta? Inseamna sa invatam ce stim si sa invatam ce nu stim, iar pe cele din urma fie sa le invatam, fie sa acceptam contextul pana vom avea destule resurse sa acordam atentie si lor.
• iubirea de sine mai vine cu acceptarea faptului ca orice proces de invatare are la baza incercarea si eroarea. Deci pentru a ne iubi pe noi insine este esential sa invatam sa vedem eroarea ca parte din proces, nu ca parte din definitia sinelui care nu se descurca.
• iubirea de sine inseamna sa invatam sa avem grija si de noi, nu doar de ceilalti si sa nu vedem asta ca fiind un act egoist.
Si atunci ce putem face pentru fiecare punct in parte?
• ar merita sa vedem ce am invatat despre iubirea de sine din familia noastra de origine. Cum au modelat ei acest lucru prin grija pe care si-o purtau lor insisi. Cum ne-au aratat noua lucrurile pentru care sa ne iubim. Si, cel mai important, am simtit ca suntem iubiti prin simplul fapt ca existam? Sau, mai degraba, am simtit iubirea atunci cand faceam lucruri, cand indeplineam anumite criterii?
• pornind de la ultimele randuri de mai sus: am invatat sa ne privim pe noi insine cu acuratete? Ce stiu despre mine? Ce mi-ar placea sa mai descopar despre propria persoana?
• Ce relatie am cu greselile din viata mea? Cat de mult am invatat sa le accept sau cat de mult ma pedepsesc pentru ele?
• Cat de multa grija am la ritualurile de ingrijire. Merg regulat la controale medicale? Apelez la servicii de specialitate pentru grija exteriorului meu? Dar pentru grija in interiorul meu? Iau suplimente potrivite varstei mele si nevoilor pe care le am?
Cred ca aici una dintre cele mai bune optiuni ar fi Rhodiolin. Desi marturisesc ca eu am un intreg ritual al suplimentelor de la Calivita. Tocmai am incheiat o combinatie de Rhodiolin si C1000 Plus si am trecut cu bine peste o viroza nu tocmai usor de dus. Iar acum merg mai departe cu Rhodiolin ca sa ma scoata din iarna cu buna dispozitie. Il combin cu Omega 3 pentru ca este o perioada in care am nevoie de cat mai multe resurse pentru proiectele la care lucrez.
Sunt cateva dintre lucrurile pe care le putem face pentru a incepe sa ne uitam cu mai multa grija si blandete inspre noi insine, cu mai putina judecata de sine, in locul careia sa poata avea loc si iubirea de sine.
Voi la care dintre aceste aspecte va descurcati mai bine si in relatie cu care mai aveti inca nevoie de practica?
Acest articol a fost scris de...
