Indoiala de sine, incapacitatea de a imi evalua realist competenta si abilitatile.
Ma gandesc ca succesul meu se datoreaza factorilor externi si prea rar propriilor resurse, dificultatea de a recunoaste fata de propria persoana ca am reusit sa fac un lucru care poate fi chiar extraordinar.
Ingrijorari constante ca nu voi fi la inaltimea asteptarilor.
Iar uneori poate sa apara autosabotarea propriului succes, atribuirea acestuia altor resurse decat celor proprii si, evident, suprasolicitarea, dar si stabilirea unor obiective foarte dificile si provocatoare, insotite de senzatia de dezamagire atunci cand nu le putem indeplini.
Te invit sa citesti inca o data toate aceste lucruri care au fost scrise pana acum si, daca poti, sa le citesti cu voce tare si cat de rar poti.
Fii acum cu atentie catre propriul corp si reactiile acestuia in timp ce citesti.
Daca ai o cat de mica reactie, daca te-ai descoperit in randurile acestea…daca simti in mai multe momente ca nu este locul tau acolo unde te afli, daca a te ingrijora de competentele tale este ceva ce descoperi ca faci frecvent s-ar putea sa fie numai bun un moment de a te gandi cu privire la acest fenomen.
Care este povestea criticului interior
Sunt sigura ca fiecare dintre noi ne-am regasit cel putin o data in viata in unele din aceste lucruri scrise mai sus.
Stii vorba aceea (mie imi place tare mult): „ia lucrurile cu un varf de sare” (take it with a pinch of salt). Te invita la a te gandi la acest aspect, mai degraba decat la „diagnosticare”.
Orice descriere a unui fenomen incearca sa sumarizeze, iar acest lucru ar putea veni cu a parea ca generalizeaza si nu chiar explica.
Sigur, nu este nimic atat de grav pe cat suna cuvantul „sindrom”, insa e pacat sa stam cu aceste trairi fara sa avem grija de noi si de ele.
Oricum, ideea esentiala este de a ne da voie sa vedem care este povestea acestui critic interior atat de dur care nu ne lasa sa ne simtim confortabil cu a face lucrurile atat cat am putut de bine.
Am fost intrebata de multe ori daca eu am „sindromul impostorului”.
De multe ori am spus ca „Da” pentru ca mi se parea ca aceasta este asteptarea celorlalti.
Uneori am chiar simtit, alteori nu simteam deloc acest lucru. Nu imi dau seama daca este firesc sau nu. Imi dau seama ca in functie de disponibilitatea mea, de resursele pe care le am in perioada respectiva pot sa gestionez mai eficient sau mai putin eficient ceea ce se intampla „intre cele doua urechi”, cum spunea un client de-al meu sau in corpul meu atunci cand trec prin momente in care ma simt evaluata sau simt ca este nevoie sa performez.
De ce simti ca realizarile tale sunt intamplatoare
Dupa fiecare moment in care predau cursantilor nostri sau am un eveniment sau o sedinta de terapie (deci in 70% din viata mea profesionala, de fapt) stau sa analizez cum a fost pentru mine ce s-a intamplat acolo.
Si facand acest lucru dupa un eveniment in care am vorbit despre sindromul impostorului am realizat ca a fost mereu cu mine acest sindrom.
Cat de ironic, nu? Sa vorbesti despre un sindrom pe care il simti si tu fix in timp ce vorbesti despre el.
Am stat apoi sa analizez „de ce”. Ce mi s-a intamplat de am simtit ce am simtit.
Un mix de anxietate, cu putina furie indreptata inspre mine, cred ca rusine si poate chiar vinovatie, deznadejde.
Oricum! O paleta larga de emotii pentru un moment pe care il cunosteam, de fapt: a vorbi despre ceva din domeniul psihologiei.
Primul raspuns care mi-a venit in minte a fost ca eram foarte obosita, apoi ca nu m-am pregatit destul, apoi ca nu am reusit sa fac intalnirea sa fie suficient de interactiva pentru ca au fost primele doua aspecte implicate si alte detalii din categorii similare.
Sindromul impostorului este un mix de emotii
Sindromul impostorului este un mix perfect imperfect dintre un critic interior si un perfectionist.
Lucruri pe care sigur le-am experimentat de-a lungul cresterii noastre si care au dezvoltat diverse adaptari, diverse mecanisme de coping. Acelea de a fi atent la multe detalii, a studia mai mult, mai intens, mai oricum altfel decat o fac acum, a nu cere ajutorul pentru ca asta ar insemna ca eu nu ma descurc etc. Un bombanitor enervat, dar plin de iubire care impinge limitele. Poate ar merita sa asculti cu mai mult atentie ce iti comunica el.
Cu ce ton al vocii, cu ce intentie, cu ce mimica faciala – pur si simplu, sa il personifici.
Din punct de vedere al evolutiei, el este „cel care verifica”, cel care se asigura ca este totul in regula sau asa cum ar trebui sau ar fi trebuit sa fie.
El scaneaza, alerteaza si motiveaza pentru a face mai mult si mai bine.
Dar ce este important de stiut aici este rolul lui principal. Acela de protectie si grija si nicidecum de sabotare, chiar daca se transforma intr-un mare sabotor pe principiul profetiei indeplinite.
Sunt sigura ca mai sunt detalii pe care ar merita sa le mentionez aici, insa trag nadejde ca, pentru o prima analiza a ta si experientei tale, si acestea pot fi de ajuns.
Asa ca acum as vrea sa te invit la a te gandi cum ii faci spatiu in viata ta acestui „personaj”. Pentru ca daca nu ii faci tu loc, isi ia el unul si o face dupa bunul lui plac si prea putin tinand cont de nevoile noastre din momentul prezent, cat, mai degraba, de nevoile lui de protectie.
Acest articol a fost scris de...
