Dragi copii,
Am citit aceste versuri in studentie, inainte de a avea copii, si mi s-au parut foarte profunde si poetice. Dar nu am inteles mare lucru. Mi-au cazut din nou in maini chiar inainte de a deveni mama si mi s-au parut la fel de emotionante. Dar mi-am zis ca nu au cum sa fie adevarate.
Copilul meu va fi al meu, cum se poate altfel? Ii voi da si dragostea si gandurile mele, ii voi insufla toate pasiunile mele. Acum, la multi ani dupa ce am devenit mama, le-am cautat intentionat. In sfarsit mi-am dat seama ca s-ar putea ca poetul sa aiba, totusi, dreptate. Oricat ne-am stradui, constient sau inconstient, sa ii facem asemeni noua, copiii nostri nu sunt ca noi. Si e ok.
Cu toate ca ma consider o mama deschisa la minte si de la bun inceput mi-am propus sa nu fac greselile pe care le-au facut parintii mei, tot am pornit la drum cu o serie de idei preconcepute. Despre care mult timp nici nu am stiut ca sunt acolo si ca sunt adanc inradacinate. Eu am inceput sa citesc pe la 5 ani si de atunci am devorat mii de carti. Fetita mea cea mare inca silabisea in clasa a doua. Chiar daca voia sa ii citesc in fiecare seara, nu a luat nici macar o data de buna voie o carte in mana. Nu am vrut sa accept lucrul asta si multa vreme mi-am reprosat ca am gresit ceva, la un moment dat.
Nu e usor sa acceptam, ca parinti, ca rolul nostru nu este sa ii facem pe copii sa gandeasca asemenea noua si sa actioneze ca noi.
Copiii descopera ce ar putea face cu pasiune si daruire mai tarziu in viata
Sa le aratam cat mai mult din lumea asta, cu toate fatetele ei, dar sa ii lasam sa traga singuri concluziile. Sa ii pregatim (pe ei si in acelasi timp pe noi insine) pentru momentul in care le vom da drumul sa zboare singuri. Si sa nu ne temem de acel moment.
Poate chiar si mai greu e sa acceptam ca ai nostri copii ne pot invata, la randul lor, multe lucruri. De la bun inceput. Sa fim mai rabdatori, mai buni, sa ne bucuram de lucrurile marunte, sa fim noi insine, sa spunem ce gandim si sa traim in prezent. Cam tot ce am auzit la sedintele de terapie, dar nu am avut habar cum sa punem in practica.
E in firea lucrurilor sa fim dezamagiti cand vedem ca cele spuse sau aratate de noi nu dau roade imediat. Intre timp, invatam sa oferim fara sa asteptam neaparat ceva in schimb. Anul trecut, cand fiica mea cea mica a fost bolnava si a avut febra, cea mare a luat pe furis o carte si s-a bagat langa ea in pat sa ii citeasca o poveste. Stiind ca eu lucrez si nu ii pot citi. Cand mi-a vazut uimirea (si probabil si lacrimile din ochi), a ridicat o spranceana si degetul aratator si mi-a spus: Mama, sa nu te gandesti ca o sa citesc de acum incolo, asta e o situatie speciala.
La mulţi ani, copii!
In final, de ziua copiilor le doresc celor mici si parintilor lor un strop de magie in fiecare zi. Sa reuseasca sa priveasca viata cat mai mult prin ochi de copil. Prin binoclul fermecat, cum il numesc eu. Care e un binoclu adevarat, pe care fetele mele l-au primit cadou acum multi ani de zile. Primul lucru pe care l-au facut a fost sa dea fuga pe balcon si sa se uite la nori, incercand sa vada daca intr-adevar bunicul lor, care se ridicase la ceruri, era acolo…
Copiii descopera in fiecare zi lumea din jurul lor asemenea unor mici exploratori!
Sunt super curiosi si nu s-ar plicitisi nicicum de joaca.
Fii alaturi de ei si ajuta-i sa descopere cate ceva nou in fiecare zi cu 2 dintre cele mai indragite produse CaliVita pentru o dezvoltare normala si armonioasa: Lion Kids +Vitamin D si Omega 3 Concentrate.
In timp ce multivitaminele sub forma de animalute vesele Lion Kids +Vitamin D sustin dezvoltarea sistemului osos, contribuind la absorbtia calciului si fosforului, acizii grasi Omega 3 din produsul Omega 3 concentrate ofera suportul nutritional de care copiii au nevoie in perioada de crestere.
Acest articol a fost scris de...
Annemarie Sorescu-Marinkovic este antropolog si sociolingvist. Dupa studiile facute in Romania, s-a mutat in capitala Serbiei, unde locuieste si acum. Lucreaza la Institutul de Studii Balcanice din Belgrad, unde se ocupa cu studiul comunitatilor de limba romana din afara granitelor Romaniei. Mama a doua fetite, isi petrece cea mare parte a timpului veghindu-le pasii si descoperind lumea alaturi de ele. In rest, calatoreste prin satele de romani din Balcani, culege vorbe uitate si intelepciune si le transmite mai departe. Cand are un minut liber, citeste, aleargă pe malul Dunarii sau face dulceata.
