Asta insa nu inseamna ca aceasta dispozitie nu poate fi, de asemenea, foarte neplacuta pentru cei afectati. Un tratament (de exemplu, psihoterapie) poate avea cu siguranta sens, mai ales pentru persoanele mai putin reziliente.
In schimb, o depresie „adevarata“ – asa numita depresie endogena – este o forma atipica majora de depresie. In acest caz, factorii declansatori sunt de ordin intern: procesele biologice din organism determina o boala a metabolismului creierului.
Cu toate acestea, in ambele cazuri multe dintre procesele cognitive si cele din sistemul nervos sunt foarte asemanatoare.
Simptome precum pierderea brusca a energiei si a interesului pentru treburile cotidiene. Forme de anxietate, tulburari ale somnului, capacitatea de relationare interumana afectata si concentrarea slaba. Ameteli, dureri de cap, dureri de umeri si spate, dureri abdominale si probleme cu digestia. Cresterea sau scaderea in greutate, stima de sine scazuta, senzatia de neajutorare, absenta sperantei pentru viitor sunt semne ale depresiei, daca sunt resimtite in mod continuu pentru o perioada mai lunga de timp (cel putin doua saptamani).
Ca sa intelegi de unde provine starea de spirit, lasa-ma sa-ti explic cum functioneaza fiziologia in acest sens.
Hormonii de relaxare includ serotonina si dopamina, iar hormonii de activare includ adrenalina si norepinefrina. Acestea indeplinesc, in mare parte, rolul de a ne face mai constienti si mai concentrati la tot ceea ce ne inconjoara.
Cortizolul, hormonul stresului, este eliberat ca si reactie a organismului la hormonii de activare. Insa acesta are rolul de a mentine echilibrul proceselor organismului in situatii complicate sau amenintatoare. In plus le reduce pe acelea care nu sunt necesare in momentul respectiv, precum digestia sau implicarea sistemului imunitar. De asemenea, cortizolul poate adapta starea de dispozitie, nivelul de motivatie sau de teama al unei persoane.
Deci, ca urmare, orice deficienta a oricaruia dintre acesti hormoni duce la simptome psihologice.
Exista studii care au aratat ca un nivel ridicat de cortizol influenteaza metabolismul, iar in acest caz organismul stocheaza celulele de grasime mai usor.
O stare depresiva mai prelungita declanseaza stresul in organism, ceea ce duce la cresterea nivelului de cortizol si astfel creste totodata si riscul acestor persoane de a deveni supraponderali.
In plus, dezechilibrele hormonale cauzate de stres pot contribui la vulnerabilitatea psihologica, la fel ca si tulburarile in metabolismul tiroidian. Dar si medicamentele folosite in tratarea depresiei (si nu numai!!) pot si ele duce la cresterea in greutate.
Bolile ca urmare a tulburarilor de nutritie
Factorii psihologici, precum critica si presiunea sociala, depresia si izolarea sociala favorizeaza dezvoltarea tulburarilor alimentare in contextul depresiei, deoarece psihicul utilizeaza deseori metode compensatorii.
Atat bulimia cat si anorexia sunt boli grave, avand ca principala consecinta tulburarea de nutritie. Anorexia si bulimia nu sunt simple obiceiuri alimentare proaste, ci afectiuni mentale serioase.
Anorexia nervoasa descrie pe de o parte refuzul sistematic al unei persoane de a se hrani, iar pe de alta parte abuzul de purgative, clisme, diuretice si exercitii fizice. Ea apare pe fondul unei permanente nemultumiri de sine, in dorinta de a slabi si de a evita ingrasarea.
Asa se explica de ce este manifestata in 90% din cazuri la adolescente si femei tinere. Consecintele de ordin fiziologic pot fi devastatoare, ducand in 10% din cazuri la deces.
Bulimia nervoasa este, pana la un punct, opusul anorexiei si se caracterizeaza prin excesul alimentar patologic. In multe cazuri, supraalimentatia este urmata de sentimentul puternic de vinovatie si, in consecinta, de eforturi disperate de dezasimilare. Astfel, cel mai cunoscut si cel mai dramatic este provocarea de varsaturi.
Organismul cauta cu disperare compensatie, astfel ca pe plan psihic se da o lupta dramatica intre dorinta de a nu manca si cerinta organismului de hrana. Si in cazul bulimiei predomina adolescentele si femeile tinere.
Tratamentul depresiei, anorexiei si a bulimiei
Acest tratament este foarte complicat si implica o echipa multidisciplinara de specialisti:
– Psihoterapia/ terapia cognitiv comportamentala este necesara in identificarea convingerilor si a deprinderilor negative. Acestea te invata sa-ti gestionezi nervozitatea, neincrederea si anxietatea, si sa treci peste fobia sociala.
– Prin tratament medicamentos se intelege prescrierea unor antidepresive pentru tratarea depresiei.
– Uneori, pentru o perioada de timp, spitalizarea poate fi necesara, daca depresia, bulimia si/sau anorexia au lasat urme severe asupra organismului.
– Educatia nutritionala vizeaza intelegerea si normalizarea tiparelor alimentare.
Individualizarea tratamentului este esentiala. Unii oameni sunt receptivi la medicatie, altii se descurca excelent doar cu psihoterapia.
Primul pas este gasirea unui psihiatru si/sau psihoterapeut cu experienta in tratarea depresiei combinate cu bolile de alimentatie.
Tratamentul este indelungat (cel putin 6 luni, de multe ori chiar ani), iar succesul tratamentului depinde in cea mai mare parte de dispozitia personala a pacientului catre schimbare.
Iti doresc ca cea mai frumoasa zi din viata ta sa fie cea de zi cu zi!
Referinte:
Kolb, B., & Whishaw, I. (2001). An Introduction to Brain and Behavior (3. Aufl.). New York: Worth Publishers.
Pinel, J. P. J., Barnes, S. J., & Pauli, P. (2019). Biopsychologie (10. Aufl.). Hallbergmoos: Pearson Deutschland.
Wittchen, H.-U., & Hoyer, J. (2011). Klinische Psychologie & Psychotherapie (2. Aufl.). Berlin [u.a.]: Springer.
Acest articol a fost scris de...
