Pasiunile mele inca din copilarie sunt: cititul, sportul, mai exact schiul alpin, si mai nou, de un an, pictatul. Nu am absolvit nici o scoala de arta, nu ma pricep la desenat, dar imi face mare placere sa pictez munti, brazi inzapeziti. Pictatul ma linisteste.
Totusi, mereu m-am intors la pasiunea mea, cea din copilarie, care se remarca dintre toate si anume schiatul, cel care mi-a oferit o copilarie frumoasa si imi ofera si azi clipe minunate.
Cum a inceput?
Dorinta de a practica schiul a fost inca din copilarie, cand tata povestea cum era cand schia in armata. Fiind o copila visatoare, vazand diploma lui castigata la un concurs, am zis ca si eu vreau sa am diplome de schi.
In urma cu 54 de ani, in anul 1969 a sosit momentul mult asteptat de mine.
Locuiam intr-o zona frumoasa, langa Biserica Franciscana Sfanta Maria din Sumuleu Ciuc. Chiar sub poalele muntelui Sumuleu Mic, unde am inceput sa schiez pentru prima data, la 3 km de centrul orasului Miercurea Ciuc.
Eram in clasa a II-a la Scoala Generala din Sumuleu cand intr-o zi de noiembrie a intrat un profesor tanar, iesit recent de pe bancile facultatii si ne-a intrebat cine doreste sa faca sport. Mai exact schi alpin.
Cum era dorinta mea de ceva vreme, am fost printre primii care si-au dorit acest lucru. Apoi, aproape toata clasa a ridicat mana.
Fiecare am primit cate o declaratie de dus acasa pentru consimtamant parental. Parintii mei au semnat, insa mama ezita un pic cu grija ei materna, cum ca schiul nu e pentru fete, ca iarna e frig, daca o sa patesc ceva. Pana la urma s-a lasat convinsa de tata.
De atunci sunt recunoscatoare parintilor si profesorului meu ca mi-au dat posibilitatea, au avut incredere in mine si am reusit sa-mi depasesc limitele, sa cunosc si sa fac cu multa placere ceea ce si azi este o pasiune pentru mine. Pasiune pe care am transmis-o si copiilor mei.
Ce a urmat? Este si mai frumos
In anul 1969 s-a infiintat sectiunea de schi alpin la Clubul Sportiv Scolar din Miercurea Ciuc.
Pana atunci in Harghita nu s-a auzit de schi de performanta. Sunt mandra ca fac parte din prima generatie a schiului alpin din Harghita.
Am inceput 50-55 de copii din clasele a II-a si a III-a si dupa 7 ani am ramas 5 viitori campioni, care nu ne-am dat batuti.
Cu mult efort, cu munca, cu indurarea frigului, cu un echipament slab, pantaloni de schi, manusi tricotate, partii de schi fara instalatii am reusit sa ajungem in elita schiului alpin din tara.
Ce m-a tinut pe partie, ce ma tine si azi dupa atata timp?
Undeva in subconstient, era gandul de a castiga, de a arata parintilor ca nu degeaba au avut incredere in mine.
Daca faci ceva din dragoste si doresti ceva din toata inima, nu te opresc greutatile. Cu munca grea, cu dintii stransi tot mergi inainte spre telul tau, catre rezultate tot mai bune.
Asa a inceput colectia mea de diplome la care tot am visat.
Prima mea diploma cu locul I am primit-o la sfarsitul lui decembrie 1969, cand a fost organizat concursul ,,Cupa Prima zapada”, pentru noi, cei care am ramas dupa selectie.
Ce m-a motivat in continuare?
Ca sa putem participa la campionatele nationale, trebuia sa ne calificam la faza judeteana.
Castigatorul fazei judetene avea drept de participare la campionatul national.
In anul 1971 m-am calificat si am participat la primul meu campionat national la Predeal, unde spre surprinderea tuturor si spre fericirea noastra, am luat locul III.
Datorita acestui rezultat, clubul din care faceam parte a inceput sa investeasca mai multi bani in noi, vazand ca merita investitia.
Am reusit sa mergem in cantonamente in afara Harghitei, la Brasov, Predeal, Sinaia si asa cu rezultatele ce au urmat in 1974 am ajuns in lotul national cu care am avut ocazia sa mergem prima oara la un concurs international de copii in Cehia.
Inca un plus de motivatie.
Prin sport aveai posibilitatea sa calatoresti in tara si in strainatate. Am ajuns in Cehia, Bulgaria, Polonia, Grecia.
Federatia si cluburile au investit multi bani in sport, de la parinti am primit numai banii de buzunar.
Traiam cu totul alta viata. Eram un copil tare fericit deoarece faceam ceea ce imi placea.
Ajungand in lotul national, lipseam si mai mult de la scoala. De multe ori sarbatorile de iarna le petreceam in munti, impreuna cu alte echipe. Ne-am simtit bine impreuna, eram rivali pe partie si prieteni in cabana.
Revenind in copilarie
Revenind la visul meu de copil: sa am si eu diplome de schi.
Am reusit sa fac o colectie frumoasa de diplome si locuri pe podium. In afara de schi mai participam si la concursuri de atletism, crosuri, orientare turistica si concursuri ,,Pentru Apararea Patriei” individual si in echipa. Le terminam cu rezultate bune tot pe podium cu locurile I si II.
Un rezultat tare bun la schi, de care imi amintesc cu mare drag, a fost in anul 1980 la campionatele nationale, la proba de coborare pe o portiune grea, foarte abrupta a Partiei Lupului, in Poiana Brasov. Atunci am devenit Campioana Nationala la senioare.
Am facut schi de performanta timp de 14 ani, pana in 1983. Atunci m-am casatorit.
Am doi copii de care sunt tare mandra, iar cand aveau trei anisori i-am invatat si pe ei sa schieze. Asa mama, asa copii, nu?
Dupa 5 ani de stat acasa, fara adrenalina de la concursuri, m-am intors pe partie sa iau parte la concursuri de amatori si de a schia de placere impreuna cu copiii, iar mai nou si cu nepotii.
Schiatul va ramane mereu pasiunea mea
Dupa ce m-am intors pe partie, in anul 1988, am inceput din nou sa obtin rezultate fantastice.
In fiecare an este organizata la Sinaia ,,Cupa Veteranilor”, intr-o atmosfera de gasca super. Este, in fapt, un concurs organizat pentru fosti schiori de performanta la care merg cu mare bucurie.
In anul 1999 am participat pentru prima data la “Cupa Veteranilor” si a fost o intalnire super emotionanta cu fostii mei colegi din anii tineretii.
Bucuria a fost si mai mare cand am luat locul I. De atunci, am revenit an de an si am adus acasa tiluri obtinute la competitii.
Am obtinut si locul II la Cupa “U.G.S.R” si un alt loc II la etapa judeteana pe categoria 26-35 ani si asa au urmat alte clasari.
Un alt rezultat foarte special, a fost in 2003, la Cupa ‘’Consulatului German Sibiu” de la Paltinis, pe o partie foarte grea, cu gheata, in slalom urias. Am reusit o coborare pentru podium.
Locul I a insemnat mult pentru mine, deoarece printre rivalele mele erau si antrenoare de schi.
Cel mai frumos sentiment este acela cand iti dovedesti tie ca poti
Ma bucura faptul ca, si copiii mei sunt iubitori de sport, cumva am reusit sa predau stafeta. Printre altele si ei au pasiunea de a schia, de a face miscare impreuna cu copiii lor, nepotii mei dragi.
Schiul a devenit o traditie de familie. Chiar si nora si ginerele au invatat tehnica schiatului, iar sotul meu sotul meu ma incurajeaza de pe marginea partiei, el fiind arbitru acreditat de
schi si biatlon.
A trecut ceva timp de cand nu mai fac schi de performanta. Totusi schiatul a ramas pasiunea mea de viata. Imi plac si acum provocarile, schiez in timpul meu liber si voi mai participa la concursurile veteranilor.
Este placut sa simti emotiile de alta data, sa-ti fortezi limitele, sa te intalnesti cu colegii din tinerete si nu numai, sa simti ca inca mai faci fata, chiar si printre cei tineri.
Cum nu mai am atata antrenament, am nevoie de ajutor nutritional de calitate, pe care mi-l ofera suplimentele din gama CALIVITA. Consum Joint ProteX pentru flexibilitatea si protejarea articulatiilor. Pentru intarirea imunitatii iau C 1000 Plus, Garlic Max, Omega 3, iar pentru nevoia de vitamina D, consum D-drops.
Iau Power Mins pentru intarirea structurii osoase.
Ce mai iau cu mine? Oxy Max pentru un plus de energie, Oregano Oil pentru eventualele raceli, dureri de gat sau stomac, OrganiCare Rescue Gel – prim ajutorul meu in caz de lovituri, intinderi, febra musculara, Rhodiolin pentru a face fata mai usor provocarilor emotionale.
Si mai nou RiseUp Multiactive Collagen pentru mentinerea sanatatii osteoarticulare, imbunatatind performanta sportiva.
Daca mi-am dat seama de la inceput ca imi place sa schiez sau nu ?
Uitandu-ma in urma, cred ca schiatul pentru mine a fost dragoste la prima vedere.
Iubeam si iubesc ceea ce fac. Rezultatele obtinute m-au motivat, concursurile mi-au dat multe emotii. O emotie aparte am avut-o in 1978 cand am experimentat cum e sa plangi de bucurie, ca ai reusit ceva la care simteai ca ai sanse mici.
Am castigat la nationalele din Parang slalomul urias, invingand-o pe cea mai buna schioara din tara, devenind campioana la slalom urias.
Datorita acestui rezultat m-am calificat la Balcaniada din Grecia, de acolo am venit acasa cu un loc V.
De ce este si azi pasiunea mea?
Schiatul ne intareste sistemul imunitar. Este un bun antrenament de cardio, te duce in peisaje de vis. Este atat de placut sa admiri piscurile inzapezite.
Iti ofera libertate. Cu o simpla alunecare pe partie te simti eliberat de tot stresul acumulat intr-o saptamana.
Te relaxezi. Eu personal ma simt mult mai tanara cand ma aflu pe partie.
Pe partia de schi toata lumea zambeste, se ajuta reciproc, iti faci noi prieteni, te cunosti cu alti schiori.
Schiatul te ghideaza in cea mai buna directie, individualitatea omului. Iti antreneaza fizicul, dar si psihicul. Te invata sa iei decizii, sa fii optimist si perseverent.
Iti cere multa concentrare, nu poti fi nicio clipa nepasator, trebuie sa fii atent la o multime de lucruri: calitatea zapezii, viteza adecvata, pozitia corpului, denivelarile partiei, o mare atentie asupra schiorilor din fata ta (ei nu au ochi in spate).
Merita incercat macar o data in viata, nu conteaza varsta, schiatul este un sport provocator. Cine doreste, cu un instructor specializat, poate sa invete tainele schiului in cateva zile.
Cateva sfaturi. Cum te pregatesti cand mergi la schi
– Inaintea inceperii sezonului de schi, trebuie sa fii pregatit fizic, cu antrenamente, care iti ajuta muschii picioarelor, bratelor, spatelui, articulatiile genunchilor, soldului sa faca fata mai usor efortului depus la schi. Consuma suplimente nutritionale de calitate cum sunt cele din gama Calivita, folosite de mine de 26 de ani.
– Imbracamintea sa fie adecvata la toate conditiile meteo: termoactiva, impermeabila.
– Pentru siguranta, sa ai mereu casca pe cap si ochelari de schi.
– Schiurile trebuie bine alese, sa se potriveasca inaltimii, greutatii si nivelului tau de pregatire. Cele mai potrivite sunt cele mai scurte cu 10-20 cm decat inaltimea ta, sa ajunga aproximativ pana la barbie. Claparii sa fie comozi. Piciorul nu trebuie sa fie prea strans in clapar, dar nici prea slabit. Sunt clapari de recreatie, intermediari si pentru competitori.
– Alaturi de schiuri ai nevoie si de bete. Batul ales corect este cand stai pe schiuri, iar unghiul dintre antebrat si bat este de 90 grade. Nu e bine daca e mai scurt sau mai inalt.
Cand alegem sa mergem la schi, trebuie sa avem in vedere si clasificarea partiilor de schi
Partiile sunt marcate cu diferite culori, in functie de dificultatea acestora. Poti sa faci alegerea potrivita in functie de stadiul tehnicii tale de schi.
Partiile semnalizate cu culoare albastra sunt recomandate pentru incepatori, cu inclinatie mica.
Cele rosii sunt pentru intermediari si avansati, fiind partii cu dificultate medie.
Partiile semnalizate cu culoarea neagra sunt recomandate doar celor mai avansati, mai profesionisti, mai curajosi si increzatori in fortele proprii.
In cele mai multe statiuni, gasim multe alte indicatoare, ca semnele de circulatie, care ne ajuta sa ne obisnuim cu imprejurimile.
,,Conditiile esentiale pentru tot ceea ce faci trebuie sa fie alegerea, dragostea si pasiunea”
(Nadia Boulanger}
Acest articol a fost scris de...
