Anxietatea este o stare psihica normala, care insa poate deveni patologica.
Ea este o emotie care face parte din starile si trairile fundamentale ale omului si este necesara supravietuirii. Anxietatea este asociata cu reactia sistemului nervos autonom „fight, flight or freeze“. Acesta produce in organism schimbarile necesare pentru a putea lupta sau a fugi in cazul unui pericol iminent sau a sta nemiscat.
Aceasta reactie de aparare a organismului este declansata de sistemul nervos autonom, mai exact de sistemul nervos simpatic. In cazul unei amenintari reale, raspunsul cognitiv si afectiv normal este frica. Cand auzim un sunet brusc, cand cineva e in spatele nostru noaptea pe o strada pustie, cand brusc din spatele unui gard ne latra un caine agresiv, creierul primeste informatia „atentie – pericol!!“.
Frica se manifesta la nivel emotional si la nivel biochimic (neurotransmiteri si hormoni). Declanseaza in organism o cascada de reactii in lant, care incep cu stimuli stresanti si se termina cu raspunsul de lupta sau fuga amintit mai sus.
Aceste mesaje sunt menite sa ne asigure supravietuirea. Creierul este hiperalert, inima bate mai repede (celulele primesc mai mult sange), ritmul respiratiei creste (creste si cantitatea de oxigen din organism). Creste capacitatea de coagulare a sangelui (ca sa nu sangeram excesiv in caz ca vom fi raniti), pupilele se dilata (pentru a vedea mai clar) si tremuram (muschii fiind pregatiti pentru o activitate intensa).
Cum se manifesta anxietatea
Anxietatea nu este acelasi lucru cu frica. Frica dureaza o perioada scurta de timp si este orientata catre o amenintare concreta in momentul prezent.
Anxietatea, insa, este resimtita pentru o perioada mai lunga de timp si se concentreaza pe evenimente din viitor, deci implicand asteptarea unei amenintari viitoare.
Anxietatea este perceputa confuz, determinand organismul sa ramana intr-o stare continua si epuizanta de precautie si alerta.
Persoanele cu stari de anxietate au sentimente intense si bruste de teama. Ele nu pot fi controlate si gestionate si se pot manifesta prin atacuri de panica.
Aceasta stare se asociaza cu tulburari de ritm cardiac si respirator, cresterea tensiunii arteriale, transpiratie si alte manifestari precum greata, dureri de stomac, tulburari de somn, iritabilitate, dificultati de concentrare, etc.
Aceste stari de mare neliniste si ingrijorare exagerata sunt de cele mai multe ori o suprareactie la o situatie perceputa doar in mod subiectiv drept amenintatoare.
Care este ratiunea ce cauzeaza frica?
De ce ideea de a tine o prezentare in fata unui grup ne face sa resimtim anxietate, declansand in noi un atac de panica?
Ei bine, fiecare dintre noi are doua tipuri de temeri.
Temerile naturale si cele conditionate.
Cu cele naturale ne nastem si ne apara. De exemplu, in cazul unui safari in Africa: nu parasim jeepul in cazul in care s-a vazut un leu prin zona.
Apoi exista temerile conditionate, care se formeaza atunci cand ceva negativ s-a intamplat in trecut si „ne temem sa nu se mai intample“.
In mod obisnuit, suntem conditionati din copilarie sa ne temem de anumite lucruri despre care ni se spune ca sunt neplacute sau chiar dureroase, de exemplu focul.
Dar indiferent daca este vorba de oameni, obiecte sau locuri, aceste convingeri si temeri s-au inradacinat in noi de-a lungul copilariei si a adolescentei.
Este posibil sa nu fie concret frica sau convingerea noastra. Totusi, pentru ca am fost crescuti sa credem toate aceste lucruri, ne vom teme de ele, chiar si atunci, cand nu vom interactiona niciodata cu ele.
Si, din pacate, frica nu dispare doar asa, deoarece creierul nostru ne face sa credem ca circumstante similare vor duce la acelasi rezultat negativ. Asa se face ca frica devine cu timpul anxietate. Asadar, gandurile au o mare importanta, deoarece ele se transforma in biochimie. Prin evaluare decidem daca ceva este experimentat pozitiv sau negativ, iar in functie de asta, creierul „traduce“ gandurile in biochimie de stare pozitiva sau negativa.
Factori declansatori
Ca urmare, in mecanismele fiziologice sunt implicate ori hormoni de stres, ori hormoni de fericire, facand astfel ca biochimia creierului sa se simta in tot corpul fizic.
Diferenta dintre aceste stari este ca stresul prelungit poate determina aparitia diferitelor stari patologice, iar hormonii de fericire regleaza starea de bine si de echilibru psihic.
In functie de simptome, se disting diferite tulburari anxioase, iar o persoana poate suferi de mai multe tulburari in acelasi timp.
Anxietatea poate aparea la orice varsta si este determinata de o combinatie de factori, cum ar fi: predispozitia genetica, dezechilibre in chimia creierului, istoricul familial, influenta sociala, experientele de viata, precum un eveniment traumatizant, abuzuri, un mediu de lucru stresant, boli majore, singuratatea, dependenta de alcool, medicamente sau droguri.
Chiar si o familie iubitoare, insa extrem de grijulie, in care pesimismul si comportamentul temator prevaleaza, poate invata copilul sa vada lumea ca pe un loc periculos si plin de amenintari.
Anxietatea in adolescenta
In adolescenta, aceasta fiind o perioada complexa de tranzitie intre copilarie si maturitate, tinerii experimenteaza adaptarea la noile responsabilitati. Experimenteaza noi moduri de interactiune cu ceilalti si pentru prima data un concept constient al identitatii de sine. Ceea ce explica vulnerabilitatea in aceasta etapa de viata.
Cele mai frecvente tulburari de anxietate din acesta perioada sunt anxietatea de separare (in special in timpul copilariei si a adolescentei timpurii), fobia sociala, anxietate generala si fobiile specifice.
Tulburarea de anxietate de separare. Apare mai ales in contextul scolar, cand nu
exista protectie parentala.
Fobia sociala. Este reactia anxioasa de a deveni ridicol si de a fi dispretuit de
tinerii din jur.
Tulburarea de anxietate generalizata. O stare de anxietate fara un motiv
declansator usor de identificat.
Fobii specifice. Bazate pe stimuli specifici precum animale, locuri, situatii, etc.
Gestionarea anxietatii
Exista anumite linii directoare de comportament pe care, ca si adulti, le putem urma pentru a ajuta adolescentii in gestionarea anxietatii:
– Lucreaza cu ei la autoacceptare, vorbind despre trasaturile lor pozitive predominante si nesigurantele legate de corpul lor.
– Ofera-le sprijin in hobbyuri.
– Invata-i sa-si prioritizeze obiectivele, de exemplu, cele pe termen lung inaintea satisfactiilor pe termen scurt.
– Ajuta-i in managementul conflictelor prin adoptarea unei atitudini constructive si de consens.
– Sprijina-i in dezvoltarea unei gandiri critice: sa puna la indoiala ideile din spatele presiunii sociale, facandu-i sa-si dezvolte o autonomie in gandire. Astfel isi vor dezvolta propriile valori si reguli de functionare, fara a depinde intotdeanuna de ceea ce cred altii.
– Sustine-i in adoptarea unei atitudini mintale de optimism. Persoanele optimiste cauta sa vada ceva bun in toate, sunt increzatoare si pline de speranta cu privire la viitor. Optimistii tind sa foloseasca strategii de coping concentrate pe solutii si nu pe problema.
– Nu ezita sa cauti suport psihologic profesional, daca dezechilibrul emotional persista: psihoterapie pentru copii si adolescenti, dar si alte servicii precum terapia de familie sau consiliere pentru mame si tati.
Iti doresc ca cea mai frumoasa zi din viata ta sa fie cea de zi cu zi!
Acest articol a fost scris de...
